ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『40』

Cu o carte în mână, Jungkook stătea întins în patul său, așteptându-și colegul de cameră să vină de la curs. Era marți, ceea ce însemna că aveau să-și ia cina la un restaurant, așa cum îi promisese Taehyung. O dată pe săptămână sau la două săptămâni, cei doi ieșeau să mănânce în oraș, într-un loc mai... special. Iar acum, Taehyung se lăsa așteptat.

- Greu mai vii, spuse el , dând pagina. 

Chiar când să termine capitolul, ușa de la intrare se deschise și un băiat înalt întră în cameră.

- În sfârșit! îi spuse fără să-și mute privirea de pe pagina cărții. 

O mână să plimba pe coapsa sa dezgolită, apoi spre abdomen, coborând înapoi, de această dată ducându-se între picioarele sale și se opri pe membrul său semi-întărit. 

- Nu acum, Taehyung. Trebuie se mergem, mor de foame. 

Își ridică în sfârșit privirea din cartea de ficțiune, dar persoana din fața sa nu era iubitul său, ci unul dintre tipii din acea seară. Speriat, sări imediat din pat și fugi în cealaltă parte a camerei. Dori să iasă, însă ușa era încuiată, iar cheia era de negăsit.

- C-ce cau-cauți aici? întrebă speriat șatenul.

Băiatul se apropie încet-încet de el cu zâmbetul pe buze.

- Am venit să mă distrez un pic.

În ciuda protestelor lui Jungkook, își lipi buzele de gâtul lui, sugând ușor, mușcând apoi acele locuri.

- L-lasă-mă!

- Astăzi te voi avea doar pentru mine.

Zâmbetul pervers îl sperie pe Jungkook și mai tare, făcându-l să se se zbată pentru a fugi, dar în zadar. Îl ridică și merse cu el până la patul său, unde îl aruncă și îi scoase bluza. Îi simțea buzele pe fiecare centimetru al părții superioare a corpului său. Când cele două mâini puternice scăpară și de ultimele două piese vestimentare, fiorii se intensificară. 

- NU! 

Nebăgându-i în seamă protestele, și-a coborât mâna dreaptă, ajungând la curea, deschizând-o repede, apoi aruncând-o pe jos. Durerea îngrozitoare apăru imediat ce fu penetrat de membrul lui, fără nicio pregătire.

Scâncetele de durere ieșeau printre buzele sale rănite, iar o lacrimă alunecă pe obraz, fiind urmată și de altele.

- Oprește-te! țipă șatenul, având chipul umed din cauza lacrimilor. Nu, nu, nu, lasă-mă!

- Jungkook, trezește-te! încercă blondul să-l trezească.

Cel mic se ridică brusc în fund, având respirația accelerată, părul și tricoul fiindu-i transpirate. 

- E totul bine acum, continuă aceasta și îl îmbrățișă îngrijorat. 

Camera era încă cuprinsă de întuneric, fiind doar cinci dimineața, ceea ce însemna că au trecut de-abia patru ore de când s-a culcat Jungkook, și trei de când s-a culcat el. 

Timp de aproape jumătate de oră, Taehyung a încercat să-și liniștească iubitul care respira încă accelerat și plângea, adormind într-un final. Însă Taehyung nu. Stând cu privirea în tavan, se gândea la momentele de groază prin care a trecut Jungkook. 

Lăsă câteva lacrimi fierbinți să-i scape pe sub pleoape atunci când clipi și se ridică în fund, gândindu-se la toată suferința pe care i-a provocat-o de când s-au cunoscut, din gimnaziu până în prezent.