Hope→Luke Hemmings// în curs de corectare

Capitolul 21

M-am ridicat si am plecat pentru a doua oara de la masa . M-am strecurat printre scaunele oamenilor care ma priveau asa cum trebuia . Ca o nebuna . Daca mai stateam putin acolo , cred ca pocneam pe careva in fata . Am iesit afara , fiind lovita de aerul rece . Este ciudat ca seara este foarte frig afara , iar in timpul zilei este cald . O mana calda s-a pus pe umarul meu , iar eu m-am intors sperand ca este ceva portar de acolo . Dar nu , era Mara .

-Ce vrei ? spun eu scuipand cuvintele .

-Hei , vorbeste mai frumos . Nu uita ca sunt mai mare decat tine .

-Cu cativa ani , spun incepand sa rad .

-Cu este cu nervii astia ? Ce este intre tine si baieti ? spune incet .

-Poveste lunga , spun oftand .

-Avem tot timpul din lume , spune zambind .

Si asa am mers pana intr-un parc si ne-am asezat pe o banca . Am inceput sa-i povestesc tot ce s-a intamplat . Albumul pe care mama l-a distrus , intalnirea mea cu Liz .. chiar si sarutul meu cu Mike . Ce viata trista am eu. Trec din drama in drama . Ce dragut . Ar trebui sa se scrie o carte dupa mine . Mara nu a spus nimic . A stat si a procesat tot ce am zis incercand sa inteleaga prin ce trec . Dar nimeni nu va intelege vreodata . Nici macar eu nu prea inteleg . M-am uitat in jur , iar lacrimile mi s-au strâns in colturile ochilor .

De ce trebuie sa fiu eu prinsă in acest Triunghi amoros ? Nu puteam fi doar o fana ? Nu puteam sa fiu ca Sam ? Sa stau si sa-i privesc fara ca ei sa mă vadă sau sa mă privească pe mine . Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu as fi mers la acel concert al lor ? Dacă as fi stat acasă si nu as fi încălcat vorba mamei . Cel mai probabil acum eram acasă si curatam după mizeria mamei si a lui Matt . Îmi continuam viața fara o anumită directie in viața . Mă limitam la scrisorile de dragoste care erau scrise de mine in fiecare seara sau dimineața . Poate încă credeam ca perfectiunea exista , iar Luke poseda aceasta calitate . Ramaneam la ideea ca el este blând si iubaret .

Dar nu a putut rămâne ASA . Oh Doamne , ce s-ar fi întâmplat dacă nu aflam de el niciodată . Dacă trupa 5 Seconds of Summer rămânea doar un nume necunoscut . Cred ca as fi fost mai bine , nu as fi știut cum este sa fi ranit . Poate nu as fi știut sa ranesc .

Dar este prea târziu sa mă gândesc la obtiunile pe care le-am avut la început . Acum este timpul sa încerc sa înfrunt realitatea , deși asta este destul de dureroasa .

M-am trezit din transa când am auzit-o pe Mara spunând ca mâine am sa plec .

-Unde ? spun stergandu-mi lacrimile .

-In turneu , unde altundeva ?

-Mâine ? Credeam ca povestea mea tragica te-a făcut sa te razgandesti , spun dând din mâini agitata .

-Opreste-te . Îmi aduci aminte de un pinguin pe care l-am văzut la grădina Zoologică , spune privind in gol . Îmi pare rău pentru tine , dar trebuie sa-ți rezolvi problema asta cu Luke si Mike , ok ?

-Dar dacă nu vreau ? Îmi plac problemele nerezolvate , iar dacă nu mă crezi , întreabă-l pe profesorul meu de mate .

-Nu poti fugi de probleme la nesfarsit , spune oftand .

-Sa zicem ca ai dreptate , iar eu am sa mă duc de buna voie si nesilita de nimeni .. Cum mă vor primi fanele lor ? Spun privind pământul .

-Calmeaza-te .. Nu face asta sa para ca un angajament făcut pe viața . Oricum , sunt sigura ca te vor primi foarte bine , spune ea mangaindu-mi umărul . Ce ți-ar putea face ?

-Sa mă omoare ! tip eu starnindu-i o criza de ras . Crede-mă , eu sunt unul dintre cele mai mari Fane ale lor si crede-mă dacă o tipa s-ar fi apropiat de ei , as fi decapitat-o , spun zambind dulce .