Hope→Luke Hemmings// în curs de corectare

Capitolul 41

O priveam pe micuta care mi-a schimbat viața, de parca ar fi ultimul lucru pe care îl fac. Razele soarelui care abia trec prin perdeaua închisă la culoare, ii mangaie fata făcând-o sa para un inger căzut. In ciuda faptului ca ochii ii sunt roșii, iar fata ii este plansa, ea continua sa zâmbească lăsându-mă sa o analizez in liniște. Corpul ei ii este complet lipit de pat iar numai fata ii este indreptata spre mine. Privirea mea cade din nou pe ochii ei verzi, făcând-o sa zâmbească.
Am zambit si eu deoarece zâmbetul ei este molipsitor.
 -Luke, de ce te holbezi la mine? întreabă ea folosind vocea ei de copilas.
 Întrebarea ei m-a blocat, sincer. Nu pot gasi nici un răspuns rational. Nu pot sa-i spun ca mă holbez la ea pentru ca pana acum n-am apucat sa o vad cu adevărat, sau sa-i spun ca nu i-am observat niciodată trasaturile bine schitate.
Nu pot sa-i spun ca mă holbez la ea pentru ca este frumoasa. Ar fi chiar hilar. După aproape zece luni, sa-i spun ca i-am observat frumusetea din prima zi. Nu pot sa-i spun adevăratele mele gânduri. Am renunțat sa fac ceea ce trebuie acum mult prea mult timp. Dar faptul ca am abordat alta personalitate, m-a adus aici. Eu si Hope am știut ce trebuie sa facem ca sa fim remarcati. Dar acum, ca stam unul in fata celuilalt, parca este altfel. Este diferit intr-un sens bun. Acum suntem la fel. Suntem amândoi la pământ. Distrusi psihic si fizic. Amândoi am fost nimiciti de propriile alegeri idioate.
 -Tu de ce te holbezi la mine? întreb eu amintindu-mi de întrebarea adresată.
 Hope si-a întors capul spre tavan, lăsându-mă așa cum am lăsat-o eu pe ea. M-am ridicat de pe scaunul in care îmi petrec timpul de peste doua săptămâni si m-am îndreptat spre fereastra. Am tras perdeaua lăsând lumina soarelui sa inundă camera care pana acum era locul in care eu cantam din toată inima. Afara se vedeau câțiva fani care abia așteaptă sa iesim si sa le dam tot ce le trebuie. Îmi iubesc fanii, dar m-am saturat sa zambesc in fiecare poza chiar dacă nu am starea necesară. Presa își bate joc si de mine, si de Hope.
De o săptămâna, numai noi doi suntem pe prima pagina in ziarurile de scandal. Ei vor informații despre despartirea lui Michael de Hope si apropierea mea de ea. Toți fanii au incepul sa o urasca pe biata fata, doar pentru ca s-a despărțit de Mike. Dacă ar sti ele ca Michael a inselat-o si acum își petrece timpul cu toate curvele, ar tacea. Numai Hope a plâns, in timp ce Mike susținea ca este vine ei ca l-a neglijat si a început sa vorbească cu spiritul unei fete moarte. Dar este numai si numai vina lui. Măcar dacă si-ar cere scuze...
Dar nu, el ignora aceasta ușa de parca nici n-ar fi aici.
 -Vrei sa mergem sa mancam, jos? Întreabă Hope făcându-mă sa mă întorc.
 -Da, desigur, mă duc sa-ți aduc mâncarea, tonul meu era unul blând.
 -Am spus sa mancam, nu sa-mi aduci tu mâncarea, spune ea autoritar ridicandu-se in picioare.
 M-am întors spre ea ridicand sprancenele. Hope doar a zambit si si-a luat halatul. S-a îndreptat spre ușa prinzandu-mi mana. A început sa fuga pe scari, desigur, tragandu-mă după ea. Dacă pentru ea, tot ce se întâmpla părea ceva obijnuit, pentru mine era ciudat. Hope Evans nu a mai părăsit acea camera de mai mult de doua saptamâni. Eu, Calum, Ashton si Skyler ii aduceam tot ce avea nevoie. Nu s-a simțit in stare sa facă nimic, iar noi am înțeles-o.In scurt timp, am ajuns in bucătărie.
Mama face clădire, in timp ce Calum si Skyler făceau diferite forme de clătite. Hope mi-a dat drumul la mana si a sărit, la propriu, in bratele lui Calum. Acesta s-a clatinat putin, după care si-a dat seama ce l-a lovin. A abandonat clătita in forma de catel, copilul asta este obsedat de catei, si a strâns-o si mai tare pe Hope.
Skyler a abandonat si ea clătita si s-a alăturat imbratisarii de grup. Calum i-a pupat creștetul capului lui Hope, după care si-a întors capul spre mine făcându-mi semn sa mă alătur si eu imbratisarii de grup. Am făcut cum mi-a spus, strangandu-i pe toți. Nu am mai avut parte de așa ceva de mult prea mult timp.
 De când Hope s-a sigilat, a început sa se înțeleagă foarte bine cu Skyler si cu Calum. Calum a ajuns ca un frate pentru ea, iar Skyler a ajuns sa fie un fel de Madeline. Dar eu știu sigur ca Madeline nu va putea fi înlocuită de nimeni. Cel puțin nu in inima lui Hope. Dar nu numai relația ei cu celelalte persoane s-a imbunatatit ci si relația mea cu Ashton si Calum. Am ajuns sa ne intelegem la fel de bine ca la început.
Doar Michael lipsea si din peisajul meu si din cel a lui Hope.
 -Ok, gata, mă sufocati, spune Hope impingandu-ne.
 Calum a început sa rada ca un copil, laudandu-se ca forța lui a sufocat-o pe Hope, nicidecum a mea. L-am lăsat pe chinez cu gloria mea, iar eu m-am dus sa-mi salut mama. Am ajuns lângă ea si am pupat-o pe obraz făcând-o sa se întoarcă.
 -Luke, dragule, te-ai gândit si tu sa vizitezi lumea viilor? Întreabă ea zambind.
 I-am zambit cu subanteles si m-am întors la masa unde cei trei abordau diferite subiecte.
 -Sti, ar trebui sa dam o petrecere, spune Calum sorbind din ceaiul preparat de mama.
 Am zambit la gândul ca mama nu ne lăsa sa bem nimic altceva decat ceai, deși toți, chiar si Hope, avem peste 18 ani.
 -Fara petreceri, spune Hope. Ultima oară când am fost la o petrecere, m-am drogat, mi-am prins iubitul inselandu-mă, mi-am găsit prietena peste un baiat si m-am trezit pe marginea unei prapastii împreuna cu Luke, rade ea amintindu-si acea noapte traznita.
 -Suna interesant. Atunci te-a inselat Niall? Întreabă Skyler.
-Da. Mi-a spus ca m-a confundat cu o rascata in timp ce parul meu este albastru, spune ea începând sa râdă si mai tare.
 -Mă bucur ca te te amuzi. Eu dacă as fi in locul tau, as tanjii după razbunare, spune Calum serios.
 -Calum chinezul in acțiune, intervin eu.
 Ochii lui Calum mă tinteau pe mine, cu săgeți de foc. Știu ca nu suporta sa-l fac chinez, dar nu mă pot abtine.
 -Ce-ar fi dacă am da o petrecere mica. Adică, numai noi. Tu, eu, Luke, Calum, Ashton, Matt, Mara, Michael, Rose, spune Skyler.
 -Suna bine. Va fi si băutură, nu? întreabă Hope rânjind.
 -Atâta timp cât petrecerea nu este aici, da, spun eu. Mama a interzis băutura, soptesc eu zambind.
-Putem tine petrecerea la mine acasă, spune Hope.
 -Ești ok cu asta? întreabă Calum.
 -Casa este pe numele meu, terenurile sunt pe numele meu, totul este al meu. Nu am absolut nimic de pierdut, spune ea.
 Asta va fi chiar interesant. Nu am știut niciodată nimic despre Hope sau despre situația ei financiară dinainte sa facă mai mulți bani decat noi pe urma concertelor.
 "Totul este al meu." Mai putin fericirea, nu?
 _____________________
Why don't you be you?
 And I'll be me.(nu e vina mea dacă am scris greșit. De fapt, este)
 Ascultam o melodie in timp ce scriam si cred ca acele versuri se potrivesc perfect acestui capitol. Ups guys, Hope e Hope, Luke e Luke. Dar totul este prea simplu si perfect pentru o opera scrisă de mine, nu? Cei care mi-au citit si celelalte cărți (inexistente acum) știu ca sunt o persoana mai complicata decat atat. Deci, va spun sa nu va așteptați la fluturasi si floricele. Capitolul 41... Încă 9. Având in vedere simplul fapt ca eu nu am promis happy End (simte-te Diana, știu ca suferi) pentru ca mie nu-mi place sa promit, va puteți aștepta la orice vrea inimioara mea •what?•. Astept păreri despre capitol sau carte, dar nu-mi mai spuneti ca-s genială, pentru ca nu sunt. Vreau, pentru câteva minute, sa uitati ca aceasta carte este FF si sa-mi spuneti adevarata voastra părere. Nu mă supăr, serios, nu sunt genul ăla. Sunt genul ăla de om care nu renunța pana nu câștiga. Ev si Lid știu ca-s ciudata rău.
 Va astept cu părerile sincere despre capitol/carte/personaje. Fara "NeXT" va rog. Știți ca fac tot posibilul sa actualizez cât mai repede posibil, dar lucrez si la alte lucruri si corectez aceasta carte.