Hope→Luke Hemmings// în curs de corectare

Capitolul 46

După patru luni.
Am ieșit din baie cu pași lenesi, indreptandu-mă spre bucătărie. Tot ce vreau acum este un bol de cereale cu lapte. Am intrat in bucătărie frecandu-mi ochii in încercarea de a mă trezi.
M-am asezat pe primul scaun care a apărut in raza mea vizuală si mi-am pus capul pe masa inchizand ochii.
Noroc ca nu este nimeni in bucătărie. Asta înseamnă ca băieții nu s-au trezit încă. Deși am o casa mare si o tona de bani, prefer sa stau aici cu Luke si Liz. Acel loc este plin de amintiri neplacute. Aici nu sunt decat amintiri frumoase. Iar Liz este mama pe care nu am avut-o.
-Oh, te-ai trezit Hope? Întreabă Liz.
-Nu, lăsați-mă sa dorm in liniște, spun eu.
-Dormi, draga mea. Vreau doar sa-ți spun ca am vorbit cu Luke sa te mai scoată din casa.
-De ce Luke? întreb eu salivand linistita pe masa.
Mi-e somn.
-Pentru ca este băiatul meu? răspunde Liz începând sa râdă.
-Oh, scuze, spun eu ridicandu-mi capul de pe masa.
*
-Luke, Luke, Luke! Opreste mașina! Tip eu. Vreau sa o luam si pe Sam cu noi, spun eu ieșind din mașina.
L-am auzit pe Luke inchizand ușa mașinii mele -mie îmi era prea somn ca sa o conduc- si urmandu-mă pe aleea din fata casei ei.
-Sam, fata pe care nu ai mai văzut-o de noua luni? întreabă Luke ajungând lângă mine.
-Da, fanul vostru. Prietena mea.
-Dar eu credeam ca eu, Calum si Skyler suntem singurii tai prieteni.
Am ajuns in fata ușii si am bătut fara a mă gândi ca poate răspund părinții ei. Ușa s-a deschis iar eu am putut sa zaresc chipul zambitor a lui Sam.
-Ești blonda?întreb eu începând sa rad.
-Iar tu ești Hope? Oh, Doamne! tipa ea luandu-mă in brate.
-Cred ca eu sunt, spun zambind. Acum hai in mașina ca mergem la mall, spun eu.
Ea s-a dezlipit de mine si s-a întors spre blondi.
-Luke Hemmings! Luke Hemmings e in curtea mea! tipa ea.
-Calmeaza-te, Luke e al meu, spun serioasa.
Ea a tăcut si s-a întors speriată spre mine.
-Doar glumeam, spun eu zambind. Ai cale liberă la el.
După ce Sam l-a imbratisat si pe Luke, a urcat si s-a schimbat, după care am putut merge insfarsit la mall.
Abia astept sa mănânc înghetata. Nu am mai gustat o înghetata de mult prea mult timp. Am intrat in mall uitandu-mă in jur. Nici un fan nicăieri. Oh, da, pot fi tampita!
Am început sa sar tipandu-i lui Luke ca vreau înghetata. Normal ca el a mers sa-mi ia mie înghetata in timp ce ea am rămas cu blonda mea.
-Sam. Hai cu mine, spun eu vrand sa urc la etaj.
-De parca aveam de ales.
*
Am ajuns din nou jos, așteptând ca Luke sa ajungă si sa vad ce părere are despre parul meu roscat.
"Te-am confundat cu o roscata."
Draga Niall, replica aia merge abia acum.
Luke s-a întors cu o înghetata gigantica. Am început sa fug spre el, tragandu-i înghetata din mana.
-Ești roscata?întreabă Luke de parca n-ar avea ochi.
-Da iubire. Nu-ți place? întreb eu devorand înghetata.
-De ce îmi spui iubire? Si da, îmi place, spune Luke făcându-i semn lui Sam sa vina la noi.
-Nu am voie sa-ți spun ,,iubire"? Întreb eu privindu-l in ochi.
El doar a zambit ca un tampit ce este si m-a luat in brate. Desigur, eu încercăm sa-mi salvez săracă înghetata. Luke îmi mangaia parul in timp ce eu îmi ștergeam fata plină de înghetata, de camasa lui.
-Si eu vreau, spune Sam.
Eu si Luke ne-am despărțit, eu continuand sa mănânc înghetata de parca nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Vrei si tu o imbratisare? întreb eu privind-o pe blonda.
-Nu, vreau pe cineva care sa mă iubeasca.
M-am oprit din mancatul inghetatii -chiar dacă doream mult sa o termin- si m-am întors spre Luke.
-Eu si Luke ne iubim ca niște prieteni. Doar prieteni. El a fost aproape in vremurile grele si a continuat sa stea cu mine. Sunt sigura ca si tu ai prieteni care te iubesc așa cum îl iubesc eu pe blondi, spun eu.
Mă adresasem lui Sam, dar îl priveam in ochi pe Luke. Nu am habar cum am ajuns noi atat de apropiați. De câteva luni suntem cei mai buni prieteni. Camerele noastre sunt una lângă alta așa ca de multe ori mă găsesc dormind in bratele lui. La fiecare cosmar, el este prezent sa stea cu mine toată noaptea. La fiecare lacrima varsata, el este acolo sa-mi dea servetel. După un an, a înțeles ca eu nu am vrut niciodată sa profit de el si de gradul lui social.
-Suntem doar prieteni, sopteste Luke neintrerupand contactul vizual.
Cateodata, in serile calduroase, Luke sta si se holbeaza la ochii mei fara sa spuna nimic; cateodata îmi spune ca ochii mei sunt superbi; cateodata îmi spune informații interesante despre ei gen ,,Știai ca doar 2% din populația globului au ochii verzi? Ești foarte norocoasa Hope.". Si eu mă holbez la ochii lui -tot timpul. Si eu cred ca sunt superbi. Si eu caut informații despre ei, dar nu spun niciodată nimic. Prefer sa-l privesc in liniște.
-Oricum, hai sa trecem peste chestiune sentimentale si sa Facem cumpărături, spune Sam luandu-mă de mana.
Eu i-am prins mana lui Luke-ca sa nu-l pierd, desigur. Sam mi-a dat drumul si a intrat in primul magazin pe care l-a văzut. Erau tot felul de rochii acolo.
-Rochiile îmi aduc aminte de balul de absolvire pe care l-am ratat, soptesc eu puțin rusinata.
Luke s-a oprit din mers indreptandu-mă spre el.
-Ai renunțat la școala in înainte sa termini, nu? întreabă Luke.
Am dat din cap aprobator iar el mi-a soptit ca nu am nici un motiv sa-mi fie rușine. Mi-a spus ca nici el nu a fost la bal -nimeni nu a vrut sa meargă cu el.
Când te gandesti ca acum trei ani nimeni nu a vrut sa iasă cu el si acum toate îl vor.
Am intrat in magazin si am urmat-o pe Sam. Pe Luke l-am abandonat printre haine.
-Știi, am fost la inmormantarea mamei tale, spune Sam continuand sa umble printre rochii. Mă așteptăm ca si tu sa fii acolo, recunoaște ea.
Am simțit un nod in gât. Momentul in care am aflat de moartea mamei mele mi s-a derulat in minte. Am fost anunțată înainte de concert. Mama mea murise de ceva timp, dar Mara s-a gândit ca dacă voi afla vestea chiar atunci, aveam sa mă panichez.
-Nu am putut venii.
Tonul meu era jos, iar Sam mi-a făcut semn ca înțelege. Dar nu mă intelegea. Nu intelegea cum este sa fii orfana.
-Hope, am găsit ceva drăguț, spune Luke intorcandu-mă.
In mana lui atarna o rochie neagră cu nuanțe de albastru. Scurta, stramta pe corp, decoltata.
-Nu, Multumesc Luke. Știi ca eu nu le am cu rochiile, spun privind degustata bucata de material din mana lui Luke.
-Dar Diva Hope ar fi apreciat așa ceva, spune Luke dând din sprancene.
-Iubire, Diva Hope era slaba. In plus, eu sunt Hope. Ea face parte din trecutul la care încerc sa renunț de patru luni, mai știi? întreb eu ridicand sprancenele.
Luke si-a dat ochii peste cap punandu-mi rochia in brate.
-Nu ești grasa. Trebuie sa intelegi asta. Oricum o cumpăr, nu are rost sa te impotrivesti, ranjeste el.
L-am lăsat pe Luke sa cumpere rochia -pe care el o va purta- si am intrat la un magazin la care se vând filme. In scurt timp Luke era lângă mine si cauta printre filme.
-Luke, mă urmaresti? Întreb eu zambind.
-Mama mi-a spus sa vin cu tine, sopteste el.
-Dar știm amândoi ca tu veneai oricum.
-Si mai știm amândoi ca tie îți place sa te urmarim, rade el.
-Ai dreptate Luke. Mă simt in siguranță cu tine, recunosc eu.
Luke mi-a zambit si am hotărât toți trei sa mergem la KFC. Cum am ajuns acolo, Luke m-a întrebat dacă știam ca Ashton a lucrat acolo. Mi-am dat ochii peste cap si i-am spus ca eu am fost fanul lor foarte mulți ani -dinainte sa se formeze trupa- si știu cam multe despre ei.
*
Nu pot sa cred cât de normala a fost ziua asta. Fara camere, fara presa, fara fani, fara hateri.
M-am simțit din nou om.
Am trantit ușa casei aruncandu-mi plasele pe jos.
-Ai obosit, iubire? întreabă Luke adunand după mine.
-Numai eu am voie sa-ți spun iubire. Tine minte asta, spun eu serioasa.
Luke mi-a luat plasele in mâini si s-a dus spre camera mea, eu urmandu-l.
-Iar eu cum ar trebui sa-ți spun, Evans?întreabă el asezandu-se pe patul meu.
-Oricum, numai așa nu, spun eu epuizată.
-De ce? Doar este numele tau de familie, spune Luke tragandu-mă in bratele lui.
-Îmi aduce aminte de tata... Sunt ultima Evans, Luke. Sunt orfana, soptesc eu.
Pana acum nu am privit problema asta așa. Dacă mor, ce se întâmpla cu tot ce am? Ce se întâmpla cu numele meu? Toate dispar, iar eu voi fi doar o urma in amintirile fanilor. Hope Evans.
Poate, dacă lumea era perfecta, eram Hope Horan. Sau Hope Clifford... Sau Hope Hemmings.
Dar prefer Hope Evans.
-Eu si mama suntem aici pentru tine, sopteste el jucandu-se cu parul meu.
Eu eram peste corpul lui, privind tavanul. Eram complet lipiti unul de celălalt, dar asta era ceva normal.
Dacă stau sa mă afund in gânduri, ajung in depresie. Viața mea este una trista, una demna de o carte. Ce am fost si ce am ajuns. Cine ar fi crezut ca acel concert avea sa-mi decidă destinul?
Cine ar fi crezut ca acea privire oferită la plecarea de la concert avea sa-mi schimbe viața? 

_______________

ugh, de doua ori intr-o zi

nu s-au mai intamplat dintr-astea de cand JPDLM -stiu ca sunt printre voi persoane care au habar de JPDLM-

acum chiar ca astept pareri. Avand in vedere ca mai am 4 capitole, astept pareri despre personajele:
Luke-
Calum-

Ashton-

Mike-

Matt1

Matt2

Mara

Skyler

Madeline

Eva

Lidia

Hope

Liz

eu

chiar daca nu sunt personaj. Sper sa scrieti pareri la toate personajele :)