Genul poveștii: Actiune / Dramă
Când responsabilitatea de pe umerii tăi crește, îți cauți refugiul și te adăpostești sub cele mai întunecate umbre ale trecutului tău. Din dușmani, cei pe care îi urăști îți devin prieteni, iar din...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu știu ce e în mintea unora sau a altora, însă am înțeles un lucru. Dispariția prietenei mele nu poate fi o coincidență după toate cele întâmplate și nici ceva atât de neimportant cât să nu îi acord atenția cuvenită.
Deși am urcat în mașina lui Alp știind că el poate fi unul din răpitori, ori chiar să-l anunțe pe acesta – încrederea mea în legea turcă slăbind cu fiece zi de la închiderea lui Deniz și până astăzi – am acceptat totuși că singura cale de a te aduce înapoi D, este să vorbesc cu comandantul acela plin de o aroganță exacerbată, ieșită din comun.
Astfel, deși mi se repetă papagalicește vocea polițistului spunându-mi diverse vorbe despre Mehmet și-n ciuda urii puternice pe care a atras-o către el prin aceasta, de îndată ce mă asigur că ajung la destinația dorită îl observ parcând mașina de parc-ar fi știut că aici aveam să-i spun să oprească.
Și-atunci când îl privesc, observ o oarecare ezitare a lui de a coborâ. De parcă nu ar fi trebuit să oprească mașina aici, ori ca și când nimic din ce se petrece nu e în regulă. Așa că, deși nu suntem chiar cei mai buni prieteni și nici nu-l privesc ca pe unul – mai ales după cuvintele lui din ultima vreme – iată-mă totuși îngrijorându-mă pentru el.
Nu știu la ce se gândește atât de profund și pierdut cumva în propriul întuneric mental – și spun „întuneric", căci exact așa pare și știu cum e să fii acolo – dar nici nu vreau să pară că l-aș forța să împărtășească durerea lui cu mine. Dacă va dori s-o facă, atunci o va face de unul singur.
— E totul în regulă? îl întreb, privindu-l cum a devenit deja aproape palid la față, pumnii lui strângând volanul puternic în mâini.
Cine ești de fapt, Alp și de ce pari atât de stresat pentru prezența aici?
— Da, de ce nu ar fi? îmi răspunde, retrăgându-și cu rapiditate mâna, ca ars. Sau tu nu ești îngrijorată pentru Deniz? mă-ntreabă, reamintindu-mi motivul pentru care am plecat de la magazin, precum și de cuvintele lui dure la adresa familiei ei.
Cuvintele lui taie adânc în inima mea, aemenei unei săbii mult prea ascuțite pentru a fi ținută în mână și știu. Am făcut o greșeală crezând că bărbatul acesta mă va ajuta să te aduc înapoi, D. Din acest motiv îmi și unesc sprâncenele într-o linie deloc atractivă, începând deja să-mi plănuiesc următorii pași pe cont propriu.
Nu am nevoie de sprijinul ori încurajarea ta, Alp, pentru a-mia duce sora înapoi. Mă pot descurca și singură!
— Dacă n-aș fi fost îngrijorată pentru prietena și sora mea, atunci crezi c-aș fi acceptat să urc în mașina ta, Alp? spun printre dinți aproape, fixându-l cu privirea pentru a-l face să-și bage singur mințile în cap înainte de a se mai trezi vorbind astfel la adresa familiei.
