Genul poveștii: Actiune / Dramă
Când responsabilitatea de pe umerii tăi crește, îți cauți refugiul și te adăpostești sub cele mai întunecate umbre ale trecutului tău. Din dușmani, cei pe care îi urăști îți devin prieteni, iar din...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Dacă nu ai încredere, ai pierdut deja bătălia." –Bill Cosby –
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Perfecțiunea nu există. Este imposibilă de atins și reprezintă o iluzie ce face parte din imaginația noastră. Însă atunci când ești legat de brațe nemaiavând forța necesară de a te menține treaz decât visând, de ce alegi omule să visezi perfecțiunea?!
Tot trecutul tău devine perfect, faptele tale capătă un sens, iar curajul avut până nu demult acum dispare sub presiunea prezentului arzător ce-ți distruge nu doar psihicul ci și puterea de a rezista evenimentelor actuale.
Dorințele, visele și luptele tale sunt în van, iar credințele ți se zdruncină asemeni castelelor de nisip la prima adiere de vânt. Și-ncepi să te întrebi, oare vei scăpa? O să reușești să-ți recapeți încrederea? Se va sfârși testul asupra credințelor și forțelor tale?
Și-atunci îl, respectiv te văd, frate. Mă întâlnesc cu gândurile tale și știu că tu ești cel care nu mă lasă să cad în profunzimea întunericului, încurajându-mă să îmi deschid ochii. Dar nu pot s-o fac, sunt conștientă de asta acum. Căci îmi simt mâinile bine strânse în jurul trupului și-mi dau seama că deja nu mai sunt atârnată de tavan, ci întinsă pe o masă sau ceva.
Oare m-au întors înapoi de unde m-au luat inițial?
Lupt cu conștiința care-mi urlă în timpane cât de slabă sunt și decid să iau iarăși decizia de a mă ridica din nisipul mâlos în care soarta m-a târât pentru a mia oară, de una singură, din nou. Chiar dacă am obosit, oricât de tare m-ar durea să știu că fizicul nu mă mai ajută din cauza ultimelor evenimente, nu voi ceda.
Sora ta nu e atât de slabă, Mehmo!
Lupt și lupt cu proprii demoni, ca-n secunda în care simt că îmi recapăt energia și puterea de a-mi deschide pleoapele larg, să simt cum un zâmbet învingător și mândru îmi acaparează încet și sigur buzele uscate. Senzația de sete persistă, dar dincolo de aceasta, m-am agățat iarăși de imaginea prezenței tale în viața mea, frate.
