Genul poveștii: Actiune / Dramă
Când responsabilitatea de pe umerii tăi crește, îți cauți refugiul și te adăpostești sub cele mai întunecate umbre ale trecutului tău. Din dușmani, cei pe care îi urăști îți devin prieteni, iar din...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Încrederea nu e de vânzare
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi fac patul strângând pătura și mă gândesc continu la planul de a mă infiltra printre oamenii pentru care am decis să intru în asta. Însă deodată o voce mă face să tresar, iar eu îmi înghit nodul format în gât. Mai ales că, cu ajutorul lui Ali am intrat într-o închisoare de maximă siguranță, în care se află și bărbați. Iar în celula mea, există deasemenea ei dar și femei păcătoase până la ceruri și înapoi.
— Să te salveze cerul, fiică! spune o voce, iar eu mă-ntorc spre sursa ei observând un bărbat brunet, cu părul prins într-o coadă lejeră la spate și ochi negri, care mă privește plictisit. Cred că el e ținta, însă... o să mă conving de asta mai târziu căci încă nu sunt sigură.
— Asemenea! răspund, ridicându-mi privirea în ochii lui negri precum cărbunele și făcându-mi diverse scenarii în cap despre ce i-aș putea face. Dacă el ar fi cel căutat de mine.
— De ce ai intrat? întreabă el, iar eu îmi mut privirea din ochii lui spre pătura pe care încă o strâng frumos în mâini, asta deși simt cum mă trec toate transpirațiile din cauza nervilor care au început deja să pulseze la maximum sângele către artere.
— Degeaba! exclam, apoi așez pătura pe pat și mă reîntorc cu fața spre acest tip de vârstă apropiată cu cel pe care îl caut. Chiar dacă încă nu știu cum arată fizic ținta mea.
Stau așezată pe marginea patului făcând calcule și analizându-l din cap până în picioare, iar asta nu pare a-l deranja. Ci dimpotrivă. Îmi dă vaga senzație că și el mă analizează pe mine. Îl aud chicotind în cele din urmă și revin rapid cu picioarele înapoi pe Terra, înghițind în sec.
— Nimeni nu intră aici, „degeaba"! spune mimând ghilimelele râzând, în timp ce eu îmi forțez un zâmbet cretin, fals și ipocrit.
— Eu nu sunt nimeni. Am făcut-o! spun sigură pe mine, lăsându-mi corpul să cadă pe pat, apoi mă ridic și-l privesc în sic-tir.
