Genul poveștii: Actiune / Dramă
Când responsabilitatea de pe umerii tăi crește, îți cauți refugiul și te adăpostești sub cele mai întunecate umbre ale trecutului tău. Din dușmani, cei pe care îi urăști îți devin prieteni, iar din...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Part II
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi simt telefonul vibrând în buzunarul gecii, așa că duc mâna spre el și-l ating pentru a mă convinge că nu visez. Iar imediat ce mă conving de asta, îl scot nemulțumită și privesc furioasă ecranul care-mi indică un singur nume capabil să-mi distrugă întreaga liniște sufletească.
— Alo? spun, decisă să nu comit nici o greșeală care să mă coste scump acest pas.
— Ce faci, fată nebună? zice vocea inconfundabilă a idiotului de Tolga, eu aruncându-mi ochii peste cap, plictisită de discuție.
— Nimic. Spune, nene Tolga. Cu ce te pot ajuta? răspund decisă să intru o dată în acțiune, mai ales că aburelile astea mă cam plictisesc.
— Mai ușurel, fată nebună! Unde te grăbești așa, pierzi trenul cumva? spune zâmbind, făcându-mă să-mi arunc ochii peste cap.
— Treci direct la subiect, nene Tolga! replic, gândind asta cu voce tare.
— Uite ce voiam să-ți zic. Tata vrea să te vadă. Dar nu la restaurant, ci acasă la el! spune Tolga, făcându-mă să zâmbesc.
Pff, ce bine că nu e aici să vadă asta!
— Bine, vin! spun eu, părând mai serioasă și rece decât sunt în aceste clipe de fericire aproape de apogeu.
Fără să mai spun ceva, sau să-l las pe Tolga să adauge ceva ce sigur mă va enerva și-mi va strica această bună dispoziție, închid apelul și urc la volan, știind locația casei lui după cartea aceea de vizită.
Nenorocitul ăla de Saccin! îmi spun, o dată urcată în mașină și-mi scot furioasă arma din bord, pregătind-o de atac. Imediat ce voi ajunge acolo, îi voi zbura capul ăla urât de pe umeri și voi încheia astfel și cu răzbunarea mea și cu relele tratamente ale mamei. Plus că, deja sunt sigură că el a trimis acea cutie, acasă.
Încarc revolverul gri, lăsându-l pe bancheta din stânga și pornesc motorul, luând-o din loc. Brusc, telefonul de pe bord începe să sune, iar toată atenția mea se mută pe el. Opresc motorul, confuză și ridic telefonul cu mâna dreaptă, ducându-l la ureche.
