Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi. Vine. Să. Urlu. De. Fericire. Atât de multă bucurie simt în interiorul meu. Nu știam la ce să mă aștept în momentul în care am pășit peste pragul camerei sale. Eram conștient că pot să primesc un răspuns negativ și poate și niște înjurături colorate. Nu o condamnam dacă alegea să procedeze în felul acela. Are tot dreptul să fie mânioasă, furioasă pe mine. Dar faptul că a acceptat, mă face să sper, oarecum. Am acea speranță că poate și ea vrea ca lucrurile să redevină cât de cât ca înainte. Da, știu că poate nu ar fi trebuit să am tupeul acesta. Cine sunt eu, să vin și să îi cer să petreacă ziua asta cu mine? Vă spun eu, în momentul acesta sunt un nimeni pentru ea. Bine, poate că nu un nimeni, dar nici cineva cu un rang mai înalt nu sunt.
Nu obișnuiesc să îmi pun dorințe de Crăciun, cum o fac ceilalți. Însă anul acesta am făcut-o. Mi-am dorit ca în această zi, ea să fie cu mine. Nu contează că o să stea pe cealaltă parte a canapelei, că nu o să îmi vorbească sau să mă privească măcar. Vreau doar ca ea să fie aici. Vreau să petrec ore în șir privind-o. Să observ tot ceea ce este nou la ea. Vreau să o studiez cu profunzime. Să mi-o întipăresc în minte și să nu uit vreodată chipul său, cu toate că asta nu este posibil să se întâmple vreodată. S-a schimbat destul de mult, prin urmare și trăsăturile îi sunt mult mai accentuate. Chipul acela adolescentin s-a evaporat. În locul lui apărând unul de femeie în toată firea. Sunt sigur că oricâți ani ar trece peste Maira, frumusețea sa va rămâne neschimbată. Nu mă îndoiesc de asta.
Nu doresc niciunuia dintre voi să simțiți pe pielea voastră sentimentul de deznădejde care apare de obicei atunci când simți mult prea multe lucruri pentru o persoană, și nu o puteți avea alături. Nu e ceva ce pot spune că merită cineva să primească de la viață. Nu contează cât rău faci, cât de mult rănești anumite persoane. Dacă Karma decide că este de folos să îți reîntoarcă înapoi toate astea prin rana pe care ți-o oferă iubirea, atunci să se ducă dracu'. Cred că nu doare nimic mai tare decât asta. Nici măcar moartea cuiva drag. Atunci poți spune că te resemnezi la un moment dat. Te acomodezi cu gândul că nu ai avut absolut nicio vină și că nu puteai face nimic pentru a schimba cursul întâmplărilor. Dar, dacă ne gândim acum și la dragoste, la povestea mea, împrejurările sunt mult mai rele. Eu am putut face ceva, dar am ales să nu. Am crezut că e mult mai ușoară și mai de folos varianta A, care a fost și singura de altfel, cea în care trebuia să renunț, pur și simplu, la ea. Am fost un prost. Trebuia să lupt și să nu permit nimănui să ia de lângă mine persoana pe care am iubit-o și o iubesc mai mult decât orice.
Aducându-mi aminte de toate acestea, ura mea pentru Carlos crește din ce în ce mai mult. Putea să îmi facă mie ce îi poftea inimă. Poate aș fi trecut peste. Dar alegând să procedeze în cel mai mârșav mod cu putință, nu a făcut decât să decadă și mai mult în ochii mei. Dacă se lega de mine personal, îl înțelegeam. Sunt obișnuit cu acest obicei al oamenilor de prin mafii. Nu este ceva nou, vezi asta la fiecare colț de stradă. Dar, a preferat să complice lucrurile fără motiv, să rănească un om nevinovat. Probabil, trăgându-mi mie un glonț în stomac, nu primea toată chinuiala de care are parte acum. Rănindu-mă pe mine nu reușea să facă absolut nimic. Dar a ales să se lege indirect de Maira, ceea ce este exclus. Nu are nimeni dreptul să se gândească măcar la ea. Nimeni. Acțiunile lui au reușit să îi rănească inima, să îi sfâșie sufletul, să o facă să își piardă orice speranță la o viață mai bună. O viață pe care i-am promis-o. M-am bătut cu pumnii în piept că n-o s-o fac vreodată să plângă. Normal că am dat cu piciorul tuturor promisiunilor. Încă de când am cunoscut-o am futut totul. O săptămână nu am rezistat să stau departe de ea, iar în următoarea am dispărut în Chicago, urmând să mă întorc înapoi în Brooklyn două luni mai târziu, deranjat de faptul că Maira trecuse peste săptămâna respectivă. Nu pot înțelege ce a fost în capul meu în momentul acela. Am fost un prost cu "P" mare. După nesimțirea de care dădusem dovadă fugind, mi-am permis să și ameninț că fac, că dreg, că nu o să mai aibă nimeni liniște atât timp cât voi fi prin preajmă. Mă urăsc pentru asta din tot sufletul, așa că și voi aveți tot dreptul să o faceți, promit că nu se supără nimeni.
