Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Drumul nu mă poartă spre periferie. Am mințit-o pe Maira și nu îmi pot scoate din cap îngrijorarea din ochii săi. Nu am vrut să îi ascund adevărul, însă nu pot risca să vină după mine și să o supun unui pericol. Mi-am învățat lecția data trecută. Atât timp cât o știu acasă, în siguranță, pentru mine este de ajuns. Nu îmi face plăcere să țin lucruri ascunse față de ea, dar nici să îi povestesc ce se întâmplă nu pot. Nu vreau ca percepția sa despre oamenii din jurul său să se schimbe. O să am eu grijă să nu aibă vreodată de-a face cu adevărata față a lumii.
Cu toții ne dorim adevărul gol-goluț, însă, adesea, nu îl putem suporta. E mult prea greu pentru noi și clacăm. Nu insinuez că Maira nu ar face față adevărului; vreau doar să o protejez și să nu fie pusă față în față cu o situație care să o zdruncine. De abia am recăpătat-o, nu pot să fac o prostie și să o pierd din nou.
Mă gândesc la ce tortură m-ar supune Maira dacă ar afla unde am plecat așa, pe nepusă masă. Nu știu dacă fac sau nu o greșeală, ajutând ultima persoană de pe acest pământ, care ar merita ajutor. Nici Julian și nici Tony nu au vrut să vină, auzind ce sunt pe cale să fac. Nu au avut de ales, decât să își miște fundurile, și să mă acompanieze. Nu îmi e frică de nimeni, doar că... nu știu, nu am vrut să fiu singur. M-am obișnuit să îi am lângă mine de fiecare dată.
Nu am niciun motiv să întind o mână cuiva care nu a avut habar cum să prețuiască bunătatea mea, și vă spun cu mâna pe inimă, am dispus de foarte puțină. Toate meritele trebuie îndreptate spre mama. Dacă n-ar fi fost ea să îmi ofere o educație, să îmi explice cum să tratez o femeie corect, cel mai probabil ajungeam unul dintre cei mai mari nesimțiți din întregul stat.
— Sper că ești conștient de faptul că dacă află, o să fii jupuit de viu, nu?
Întorc capul spre dreapta și îl văd pe Tony cum urcă în locul pasagerului. Îmi ridic ochii spre oglindă, urmându-l cu privirea și pe Julian care se așază în spate. E suspicios de tăcut. Nu îi convine deloc faptul că îl târăsc după mine, pentru a salva o persoană pe care o disprețuiește cu tot sufletul său. Nici Tony nu e încântat, dar măcar el mă privilegiază cu predica lui idioată.
— Da.
— Perfect. Atunci, fă-mă și pe mine să înțeleg de ce nu stai dracului potolit.
— Nu sunt obligat să dau explicații nimănui. Cu atât mai puțin ție.
— Oh, prietene, ba da, ești. Nu îmi întinde rahat pe farfurie, având impresia că o să mănânc, doar pentru că îmi ești ca un frate. Am trecut odată cu vederea peste tâmpeniile pe care le-ai făcut. Trec mereu cu vederea! Însă, ar cam fi cazul să pui punct și să îți vezi de viața ta.
— Mi-am cumpărat cumva o mamă și eu nu știu? arunc o ocheadă curioasă în direcția lui Tony.
Mă provoacă să îi vorbesc urât. Nu sunt responsabilitatea sa, așa că pot face fix ceea ce vreau, fără să mă justific în fața cuiva. Dacă crede că accept să fiu tras la răspundere de el sau de către oricine altcineva în afară de Maira, se înșeală. Nu sunt dator nimănui cu vreo explicație.
