Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi privesc reflexia în oglindă, puțin speriată de ceea ce urmează să fac. Lenjeria neagră, compusă din două piese îmi încadrează formele frumos, scoțând în evidență părțile importante. Nu am niciun dubiu cu privire la reacția pe care o va avea Dante. Va fi pe placul lui felul în care dantela se mulează perfect pe corpul meu. Sutienul negru, simplu, are mici fâșii transparente care, în combinație cu materialul colorat, îți captează atenția. Nu lasă la vedere nimic indecent, însă este suficient de „invizibil" încât să trezească curiozitate cu privire la ce se află dedesubt.
Chiloții sunt subțiri, acoperind o mică parte din piele. În partea din față, dantela este mai lată, fiindu-ți destul de ușor să remarci modelele cu tentă florală, asemenea sutienului. În spate, dantela se îngustează substanțial, devenind doar o mică bandă subțire, care-mi lasă la vederea fundul. Cum aș fi putut acoperi lucrul de care Dante este cel mai obsedat? Decizia asta nebunească, luată într-o fracțiune de secundă este cadoul său, deci îmi asum fiecare risc, îmi înghit rușinea și fac totul cum cred de cuviință că ar fi pe placul lui.
Desprind părul, lăsându-l liber. Acesta cade în valuri pe spate, până aproape de sfârșitul șirei spinării. Trec mâinile de câteva ori prin el, oferindu-i mai mult volum. Șuvițele ușor ondulate sunt mai pronunțate acum. Pentru o secundă, în oglindă văd reflexia fetei de șaptesprezece ani, care se pregătea pentru majoratul celui mai bun prieten, neștiind că, de fapt, aia urma să fie una dintre cele mai importante seri din viața ei. Mă inspectez câteva momente în oglindă, asigurându-mă că totul este așa cum am plănuit.
Dante nu are idee ce fac aici. Mă așteaptă în pat, crezând că mă schimb pentru a putea dormi confortabil. Bineînțeles că nu i-am spus ce pun la cale, cu toate că sunt ferm convinsă că, într-o oarecare măsură, bănuiește ceva. Aș fi așteptat până diseară să îi ofer cadoul, dar reținerile pe care le am m-ar fi oprit dacă aș fi amânat încă o noapte. Mă comport ca o găinușă înfricoșată, știu. Ce poate decurge prost? A fost primul, acum mult timp; am trecut odată prin experiența primei dăți. Nu o să fie sfârșitul lumii dacă o să fie primul și... acolo.
Inhalez o gură mare de aer și prind clanța. Tam-tamul pe care îl fac dă impresia că sunt obligată, în vreun fel, să acționez împotriva voinței mele. Dar nu sunt. Pur și simplu frica de necunoscut mă aduce în punctul în care aberez. Gata. Deja bat câmpii îngrijorător de mult. Deschid ușa și ies. Încet, o închid, fără să fac un zgomot. Pe Dante îl găsesc imediat, la marginea patului, sprijinit de tăblie, cu o țigară aprinsă în mâna stângă. Vârful portocaliu al acesteia licăre în întunericul din cameră, în momentele în care trage câte un fum. Lumina lipsește, la fel ca și tricoul din vestimentația lui Dante. Datorită razelor firave ale lunii, sunt capabilă să văd trăsăturile tatuajelor, acum o cu o nuanță mai întunecată decât de obicei.
Înghit în sec, brusc, încântată peste limite de ceea ce mă așteaptă. Hormonii se joacă incredibil de mult cu mine în ultima perioadă. Conturul mușchilor abdominali sunt umbriți, însă extrem de evidenți, asemenea pieptului și al brațelor. Peticul de păr ce pornește din mijlocul V-ului pronunțat, de sub buric, dispare sub pantaloni. Nu-i pot descifra expresia feței, căci este întors spre mine și nici luna nu produce suficientă lumină încât să am o vizibilitate clară asupra sa.
