Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Rahat! murmur și strâng din dinți.
Ochii îmi cad peste palmele ce-mi sângerează abundent. O durere acompaniată de o usturime deranjantă îmi traversează ambele mâini. Inspir o gură de aer și mă postez în fața chiuvetei. Împing cioburile din drumul meu, cu piciorul. Toată bucătăria e un dezastru. Am spart farfuriile, paharele, cănile, tot ce mi-a ieșit în cale. Simt atât de multă furie în trup încât îmi încleștez pumnii, reușind să deschid și mai mult tăieturile. Sângele iese printre degetele mele și alunecă spre încheieturi. Dâra călduță se deplasează rapid tot mai jos. Pe antebraț simt cum se oprește sângele. Dau drumul chiuvetei și îmi bag ambele mâini sub apa rece. Lichidul incolor capătă o culoare roșiatică, răspândindu-se în josul țevii de scurgere. Sâsâi, ținându-mi mâinile sub apă. Mă ustură palmele într-un hal inimaginabil.
Mă uit în spatele meu și analizez toată distrugerea. Cioburi de diferite mărimi și forme zac pe jos, creând o mizerie demnă de cartea recordurilor. Mă descotorosesc de sângele din palme și îmi spăl și restul pielii pătate de acesta. Ușa se deschide în spatele meu, știu deja cine este, ținând cont și de sunetul uimirii ce i-a părăsit buzele.
— Unde s-a dus? întreb, oprind apa. Iau rola pe care sunt înfășurate prosoapele de bucătărie. Rup câteva și mă întorc cu fața spre ușă.
— Încă sângerezi, Dante!
Presez bucățile de șervețele peste tăieturi și îmi ridic ochii spre Daisy. Are ochii mari și mă privește de-a dreptul îngrozită. Face pași mici printre cioburi, atentă să nu se taie. Ajunge în fața mea, oprindu-se la câțiva centimetri depărtare. Privirea îi rămâne ațintită pe mâinile mele.
— Te-am întrebat ceva. Răspunde-mi și nu mă forța să îmi vărs nervii pe tine, Daisy.
— Nu știu. Probabil în camera voastră. Plângea. Ea m-a trimis să am grijă de tine.
— Nu am nevoie de ajutorul nimănui.
Arunc șervețelele pline de sânge și iau altele. Le presez și pe acestea pe răni. Mâinile îmi tremură în timp ce țin hârtia lipită de tăieturi. O mare parte datorită furiei, dar și din cauza durerii nesuferite. La toată durerea asta ia parte și tremurul inimii mele. O simt cum se despică în interiorul meu. Aveam nevoie să știe ce sentimente m-au încercat aseară. Trebuia să știe. Mi-am promis mie că nu voi mai ține niciun lucru ascuns fața de ea. Mi-am dat seama în secunda în care mi-a spus că pleacă că nu există alta pentru mine. Frica pe care încă o simt mă face să realizez că Maira este singura femeie care contează pentru mine. Singura femeie pe care o iubesc. Am avut nevoie de o astfel de situație să pot desluși ceea ce se află în sufletul meu. Aș fi preferat să nu se ajungă la asta, mă doboară durerea pe care am văzut-o în ochii ei. Am simțit cum mă lăsau picioarele. Urăsc să o văd plângând.
