Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Absența Mairei din cealaltă parte a patului mă îndeamnă să îmi deschid ochii. Așternuturile sunt mototolite, asemenea și pernei. Pătura, în schimb, este așezată frumos peste mine, ținându-mi de cald. Nu pot să nu zâmbesc la gândul că s-a gândit să mă învelească. Gesturile astea mici îmi încălzesc inima, mi-o umple de fericire. Mi-a fost atât de dor de toate astea. De ea în patul meu. Lângă mine. Cu mine. În preajma mea. Am simțit lipsa mirosului său îmbibat în cearceafuri.
Mă ridic din pat zâmbind. Mă îndrept către fereastră și trag perdeaua, urmând să deschid geamul, pentru a aerisi camera. Frigul de afară se strecoară cât ai clipi în încăpere, și răcește aerul din jurul meu. Un curent răcoros mi-a trecut peste picioarele dezgolite și m-a făcut să mă înfior. Deși, din câte văd, pe cer este un soare palid, nu încălzește cu nimic atmosfera. Continuă să fie frig în draci, și nici măcar nu ninge. Se presupune că de Crăciun trebuie să fie zăpadă, nu? Cu toate că nu mă dau în vânt după sărbătorile astea sau după tradiții, nu pot să nu recunosc faptul că există un alt sentiment atunci când se află și zăpadă în tot acest decor de sărbătoare.
Plec de lângă geam și o iau rapid spre dulap. Mă las pe vine, deschid sertarul și iau o pereche de șosete. Urăsc să îmi fie frig la picioare. Mă ridic doar ca să mă aplec, și îmi pun ciorapii, bucurându-mă de senzația călduroasă oferită de material. Cu gândul la Maira și la unde se poate afla, mă îndrept către baie. Nu mă impacientez, știu că nu a plecat. Sau cel puțin încerc să mă conving pe mine de acest lucru. Am încredere că nu mi-ar face una ca asta. Și fix în ziua de Crăciun. Nu e chiar atât de rea, nici dacă ar vrea să fie. Maira mea nu poate face rău oamenilor cu intenție. E mult prea pură.
Intru în baie, închizând ușa în urma mea. Mă apropii de chiuvetă, oprindu-mă în fața acesteia. Înainte să mă spăl pe față și pe dinți, trag un ochi oglinzii și mă privesc preț de câteva secunde. În afara faptului că am părul în zece direcții și că ochii îmi sunt încă umflați de somn, arăt chiar bine în dimineața asta. Continui să am cearcăne, însă s-au diminuat considerabil. În ultimul timp nu dorm suficient. Nu am timp pentru odihnă când la academie este necesară prezența mea, aproape în fiecare zi. La început credeam că o să fie simplu să ai grijă de toate astea, însă m-am înșelat rău de tot. Este orice, numai simplu, nu. Deschid apa și îmi fac palmele căuș sub jetul acesteia, pentru a mă spăla pe față. Mi-aș fi dorit să o fac cu apă caldă, însă mi-e teamă că aș adormi la loc, așa că mă mulțumesc cu apa rece.
După ce termin și cu spălatul pe dinți părăsesc baia, nerăbdător să cobor și să o găsesc pe Maira. În cameră a scăzut destul de mult temperatură, așadar decid că ar trebui să închid geamul, înainte să răcească vreunul dintre noi. Nările mă ustură din cauza răcelii aerului, însă inspir adânc, în ciuda înțepăturilor ce vin odată cu această „gură" de aer. Din aceasta cauză urăsc iarna. Nu poți să ieși undeva fără să fii înfofolit până în gât, nu poți respira mai profund deoarece încep să te piște toate.
