Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ați avut vreodată impresia că fiecare decizie luată până acum este una greșită? Sper din tot sufletul că răspunsul este negativ. E un sentiment foarte neplăcut să analizezi totul și să ajungi la concluzia că nimic din ce ai făcut nu e bine. Eu personal, în ultima jumătate de oră mi-am revizuit fiecare pas făcut și, mai mult de jumătate dintre aceștia sunt complet eronați. Cea mai recentă mișcare proastă pe care am făcut-o, a fost aseară. Nu trebuia să îl rog pe Carlos să îi dea nimic lui Dante. Simt că nimic nu o să mai fie ca înainte. Nu am luat într-o considerare prea mare ce are Dante să gândească după ce va citi mesajul.
Mi-am dat seama că, la cum pune el lucrurile cap la cap, în viziunea lui – cel mai probabil – l-am trădat ținând legătura cu Carlos pe la spatele lui. Am ținut ascunse anumite amănunte, tocmai din cauza asta. Nu vreau să creadă că aleg pe altcineva în locul lui – pentru că, în viața mea, el deține primul loc. Dacă i-am luat apărarea în diferite situații lui Carlos, am făcut-o pentru că nu vreau ca Dante să aibă pe conștiință un om care se putea schimba în bine. Am avut încredere în columbian, și nu m-a dezamăgit.
Dante trebuie să înțeleagă că nu sunt ca el. Nu pot purta pică sau ură la nesfârșit. Dacă am reușit să îl iert pe el, care m-a rănit cum nu a mai făcut-o nimeni vreodată, pot ierta orice și pe oricine. Rana produsă de el a fost de zece ori mai dureroasă decât cea făcută de Carlos. Fizic, m-am refăcut în cele din urmă. Emoțional, încă îmi este frică să nu se repete istoria. Nu știu când se va întâmplă iar vreo nenorocire și Dante va alege să mă trimită la dracu' decât să vorbească cu mine și să rezolvăm problema împreună. Poate frica asta e nefondată, nu zic că nu. A promis că n-o să mai renunțe la mine, însă nu l-a împiedicat nimic prima dată, ce l-ar împiedica acum?
— Nu-mi spune că te gândești iar la ceea ce am discutat mai devreme, mă dojenește Efe. Dacă vrea să fie supărat din cauza asta, n-are decât. Nu te mai gândi excesiv la ce e mai rău. Uneori chiar atragem ce gândim... deci, știi ce ai de făcut.
Se așază pe canapea, lângă mine și întinde picioarele pe măsuța din față. Bolul – pe care nu l-am observat în mâinile ei – și-l pune în poală și începe să culeagă cu grijă afinele din el. O privesc o secundă. Părul blond i-a mai crescut puțin, iar datorită iernii, culoarea parcă s-a mai deschis cu o nuanță sau două.
— Ce ușor e de spus, murmur, ridicându-mi genunchii la piept. Îl cunoști, știi ce minte dezordonată are. Îmi e frică să nu fi interpretat mesajul într-un mod total pe dos.
— Și ce? își dă ochii peste cap. O să se enerveze, o să socotească puțin și o să descopere că nu a fost nimic atât de grav. Oricum, și-a dat deja seama că eu l-am lăsat pe Carlos să plece, așadar o să-și direcționeze toată furia spre mine.
— În niciun caz, adaug și o scuturare a capului, ca să întăresc răspunsul. Știe că ești însărcinată. N-o să țipe la tine sau mai știu eu ce altceva. Dante nu e așa.
