Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul.
Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații.
Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu o să încetez vreodată din a-i mulțumi divinității pentru Maira. Dacă era alta în locul ei și aș fi ascuns faptul că plec, ar fi făcut un tam-tam extrem de mare. Nu înțeleg cum dracu' nu m-a trimis naibi de mult. Continui să fac tot felul de chestii pe la spatele ei, iar ea nu are nimic de obiectat. Mă așteptam să se enerveze și să spună că nu plec nicăieri fără ea, că pleacă și ea dacă o fac, iar eu i-aș fi spus că nu iese din casă și așa mai departe. Am fi ținut-o așa până ar fi cedat unul dintre noi, iar eu nu mă las înduplecat ușor – și oricum mi-aș fi îndeplinit promisiunea cu sau fără acordul Mairei. O iubesc, însă nu poate avea control total asupra mea.
Vremea în care făcea ce o tăia capul s-a scurs. Ne-am maturizat, jocurile și drumurile astea de du-te, vino, pleacă sau întoarce-te au luat sfârșit. E însărcinată cu copilul meu, poartă pe deget inelul oferit de mine. E a mea din orice punct de vedere. Am tot dreptul să îi cer să mă asculte și să se supună cerințelor mele, cu toate că poate nu-i pică prea bine în mare parte.
Timpul în care ne certam și țipa la mine din cauza că nu accepta ceea ce voiam să fac s-a evaporat. Am încetat de mult să mă mai atac din pricina oricărui cuvânt aruncat de ea la nervi sau supărare. Nu vorbește serios și sunt sigur că după ce se calmează, regretă că lasă furia să iasă la suprafață. Da, într-un fel e și o parte bună. După fiecare dialog mai aprins ne-o trăgeam până nu mai eram în stare să simțim nimic altceva în afară iubirii, însă putem pune în aplicare acțiunea de mai sus și fără să ne facem sufletul praf. Cred că am suferit destul amândoi.
Și sincer, mă așteptam ca Julian să facă o nefăcută. E și vina mea aici, căci n-am specificat că Maira nu trebuie să afle despre plecare. Nu învinovățesc pe nimeni, nu avea de unde să știe că nu i-am spus Mairei. Am fost idiot și am părăsit camera fără să iau și telefonul cu mine. Trebuia să mă gândesc că s-ar putea să apeleze Tony sau Julian. Însă, ținând cont că era destul de devreme, nu mi-a trecut prin cap c-o să fie matinal prietenul meu în această dimineață.
Trecând peste, sunt mulțumit pentru că s-a terminat cu bine și am evitat orice subiect plin de scântei, pe cât de mult am putut. Mi-a luat-o puțin inima la goană când a pomenit despre ce a spus Julian, însă m-am străduit să nu o arăt la suprafață. Nu-mi este frică de Isay, însă mă îngrijorez pentru siguranța lui Fedor. Bineînțeles că voi face tot ce pot să îl feresc de orice pericol, însă am în cârcă mai multe responsabilități, și mă tem să nu pățească ceva din cauza neatenției mele.
Nu-l cunosc în aceeași măsură în care îl cunoaște Fedor, dar îl cunosc suficient încât să știu sigur că nu are limite. Din moment ce a fost capabil să-și trateze fratele ca pe ultimul om, nu-l împiedică nimic să descarce glonțul dacă va avea ocazia. Și-a călcat odată fratele în picioare, ce l-ar opri să o facă din nou? Vă spun eu. Nimic.
