Menajera Familiei Park

Capitolul 35. Eu Pe Tine Te Iubesc!

Pov Theya

" O zi absolut perfecta, minunată chiar... Astăzi împlinesc 18 ani și pot spune că mă simt minunat, că viața este foarte frumoasă... Bine, pe jumătate dar măcar astăzi vreau sa ignor acea jumătate rea, acea parte a vieții întunecată și urâtă. Vreau să-mi serbez ziua de naștere alături de cei dragi, alături de cei pe care îi iubesc... Iubesc... Eu chiar îl iubesc pe el? Normal, Theya, la ce te tot gândești, ai luat-o razna din cauza stresului. Cum sa te gândești la așa ceva, tu îl iubești, el te iubește, totul este perfect între voi.
Mai arunc o privire în oglinda din fața mea și zâmbesc mândră de rezultat, chiar arăt bine, rochița albastra ca cerul senin  într-o după-amiază stă așezată perfect pe corpul meu mic și firav, totul se aserteaza de minune alături de machiaj  și pantofi.
Eu  și Holden am stabilit să îmi fac ziua la el acasă... Bine, el a stabilit asta, dar pe mine nu mă deranjează, ba chiar din contra, îmi arată că se străduiește, că îi pasă și ca mă vrea aproape de el.
Iau cheile și ies din casă, poate sunt doar emoțiile că devin majora și voi avea o grămadă de responsabilități dar simt în stomac ceva, parcă o greutate, încerc sa nu bag în seama aceasta stare ciudată și încui casa, în fața porții un taxi ma așteaptă de câteva minute bune, urc în mașină și îi spun taximetristului destinația.

Un drum nu prea plăcut, tot mai simt nodul ăla în stomac și nu pot sa înțeleg de ce... Am luat pana și o pastilă și nimic.
Sunt în fața casei iubitului meu, abia aștept să văd ce surpriza mi-a pregătit, dar zâmbetul îmi dispare brusc când la intrare văd o pereche de pantofi cu toc...
A mai invitat pe cineva? Era vorba că vom fi doar noi doi, ciudat
Încui ușa în urma mea și îmi las gentuța pe canapeaua din sufragerie. Nici urma de vreun invitat, chiar e foarte ciudat totul. Dezamăgirea mi se poate citi pe chip atunci când văd că nu are nimic pregătit, bine, nu e nici genul de persoana și nici eu nu cer prea multe...dar totuși, suntem de aproape 3 ani împreună, un balon sau un buchet de flori ar fi putut să-mi cumpere... Dar cine sunt eu sa critic, până la urmă nici nu am vorbit cu el, poate are o surpriza pregătită în camera noastră, un mic zâmbet își face drum pe buzele mele roșiatice.
Urc câteva trepte și aproape că ajung în camera lui când deodată aud ceva ce nu speram vreodată că va suna din camera aia, cel puțin cât eu nu sunt acolo.
Lacrimile deja îmi invadează ochii iar trupul meu este acaparat de emoții
Nu, nu vreau să cred asa ceva!
Închid ochii și îmi duc mâna dreaptă spre inima, continui cu pași mărunți sa urc scările pana ajung în dreptul ușii.
Când sa dau să deschid bucata imensă de lemn din fața mea , îl aud pe Holden cum își dă plămânii afară ( știți voi la ce m-am referit :))  ) . Retrag rapid mână și lacrimile curg șiroaie pe chipul meu, îmi fac curaj imediat și deschid ușa, intrând direct în cameră
Mai sa fac infarct când văd cine este călare peste iubitul meu, acum fostul...
Cea mai buna prietenă a mea, singura prietenă pe care o am, singura ființă care mă cunoaște din cap până-n picioare
Sau mă rog, asa am crezut, un zid negru e așezat în fața mea și parca nu mă lasă să văd nimic, nici măcar reacția lui Holden sau a Vanessei "

Și când am crezut ca am scăpat de trecut... Ei bine el nu vrea sa scape de mine, parcă mă bântuie, serios.
Pumnul lui Holden sângerează după ce a dat ditamai' gaura în perete, ce dracu o fi avut cu peretele ăla nu pot să-mi explic

Eu încă stau cu privirea fixăta în ochii lui, vreau să i arăt că nu mă intimidează în vreun fel, plus că urăște ca cineva să-l privească în ochi, simt privirile invitaților și deja mă ia cu capul când Jimin va veni și va face cunoștință cu fostul meu, asta se va lăsa cu bătaie dacă nu îl fac pe Holden să se care de aici.