Menajera Familiei Park

Capitolul 20. Tu Ai Vrut-o!

Stau de cel puțin 8 ore aici și sunt plină de draci. Jimin, ești un nenorocit. Probabil sunteți nedumeriți și vă întrebați la ce mă refer, nu, nu mi-am recăpătat memoria dar am norocul de a avea două prietene minunate. Nu m-am putut abține așa că le-am întrebat care e faza cu Jimin, dacă el chiar este iubitul meu. Răspunsul lor a fost unul de neînțeles, au început amândouă să râdă, după care sau oprit și m-au privit serios, mă sperie când fac asta.
- Yaa, Theya de unde ai scos-o și pe asta!?
- Jimin e cel ce mi a zis, deci asta înseamnă că nu e adevărat!?
Parcă acea puțină încredere ce o aveam în el s-a dus nene naibii, ma mințit, mă uit către gemene și observ tristețea din ochii lor...
- Deci, cine e cu adevărat Jimin pentru mine!?
- Fiul șefei tale, care e foarte de treabă, iar Jimin, ei bine, el e un prieten, cu care te-ai sărutat o dată!
Stai, cee??? Am făcut ce? Când? Unde? Oare, mi-a plăcut? Aaaaa, o iau razna
- Glumiți, nu!?
- Nu! Dar ce trebuie să ști este că, există un băiat pe nume Taehyung ce te place, își face atât de multe griji pentru tine și e foarte frumos!
- E cu noi în liceu?
- Da,  e prieten cu Jimin, dar e de treabă....
- A, ok!
Am vrut să le mai întreb ceva dar atunci ușa este trântită de perete, în salon își face apariția un băiat al naibii de frumos, părul său puțin ciufulit, ochii săi căprui ce mă privesc atent, stai, noi tocmai facem contact vizual...
- Theya! Slavă cerului că ești bine!
Nu apuc să spun nimic deoarece acest băiat mă ia în brațe, aveam de gând să îi dau una dar atunci le-am văzut pe gemene cum se uitau la noi și gesticulau diferite inimioare din mâini, atunci mi-a picat fisa, ăsta e tipul ăla, Taehyung, nu?
- Cum s-a întâmplat, ești bine, nu te doare așai?
- Yaa, cine ești tu să pui mâinile pe mine!?
- Ce?
Nu am văzut în viața mea o persoană mai derutată decât acum, e chiar adorabil iar frumusețea lui îmi face inima să-mi bată puțin mai tare...
- Scuze că am fost atât de direct și probabil te-am luat prin surprindere dar mai speriat!
- Ce relație am avut noi înainte?
- Ce naiba Theya, ce e cu întrebarea asta?
- Taehyung, Theya și-a pierdut memoria. S-a lovit la cap iar acum nu își mai amintește aproape nimic, nu ne-a recunoscut nici pe noi!
  So Ye Jin vorbește în locul meu, avem de gând să-i spun eu dar ea mi-a luat-o înainte, fără să îmi dau seama o lacrimă își face apariția pe obrazul meu, chiar regret faptul că nu îmi aduc aminte de ei, de prietenii mei, de familie sau de viața mea, mă simt oribil față de toată lumea ...
- E adevărat?
Spune băiatul șocat uitându-se la mine.
- Da și chiar îmi pare rău pentru tot!
- Nu e vina ta, nu trebuie să-ți ceri scuze, mai ales când nu ai greșit cu nimic, o să te ajut să-ți recapeți memoria, bine!?
- Pardon!?
Ne întoarcem privirea către So Yn ce pare puțin deranjată, e supărată?
- Ce e?
- O vom ajuta, nu ești singurul ei prieten plus că noi o știm încă din copilărie!
- A, asta era!?
- Chiam îmi pare rău dar trebuie să plecăm, tu trebuie să te odihnești!
Zice So Yn și arată cu degetul spre mine, dar nu vreau să plece, sunt destul de odihnită, nu vreau să rămân singură....

✴️✴️✴️După trei zile ✴️✴️✴️

În sfârșit, a sosit ziua externării mele.
Simt că înnebunesc dacă mai stau mult aici, fetele sunt pe hol și mă așteaptă, iar Taehyung trebuie să ajungă din clipă în clipă.
De când prietenele mele mi-au explicat ce fel de relație am cu Jimin, acesta nu a mai trecut pe aici, nici măcar nu a sunat, eram sigură că este un nesimțit, tot nu îmi vine a crede ce mi a putut spune, "sunt iubitul tău"  pe naiba, dar sunt totuși curioasă de ce a spus asta...am să aflu eu...
Mai am totuși o nelămurire, de ce părinții mei nu au trecut pe aici? De ce nu m-au sunat să mă întrebe dacă sunt bine... Toate întrebările astea îmi dau bătăi de cap...oare, eu nu am părinți? Nu, nu are cum, sau poate? Aish, la ce mă tot gândesc...
Revin cu picioarele pe pământ atunci când ușa se deschide pe ea intrând o asistentă, aceasta îmi spune că mă caută cineva, eu dând din cap în semn de mulțumire....