Menajera Familiei Park

Capitolul 5. Prima Palmă.

"N-am timp să mă plâng. Încep să mi fac treaba. Ușa se deschide brusc și o figură înaltă intră în timp ce își dă tricoul jos. Nu, nu, nu,nu! Instant îmi pun mâna la ochi.
- Timeout!! strig ca o nebună. Așteaptă să plec și să nu îndrăznești să arunci tricoul pe podea!! ****"

Când am vrut să mă îndrept către ușa, idiotul de Jimin mi-a pus piedică. Am căzut pe covor iar în spatele meu el râdea ca un nesimțit...
- Ești tâmpit, de ce mi-ai pus piedică?
- Dar tu ce dracu căutai în camera mea?
- Sunt menajera acestei famili, tu ce crezi că fac în camera ta!?
- Nu îmi pasă ce treburi ai tu, dar nu ai ce căuta în acest loc, nici pe fosta menajeră nu am lăsat-o și la fel va fi și cu tine!
- La ce cocină de porci e aici, e locul în care te încadrezi cel mai bine. Spun eu cu un glas stins încât să nu mă audă, dar ăsta are un auz foarte dezvoltat.
- Tocmai mai făcut porc?
Nu eu ci mă-ta...
- De ce aș face asta, nu e ca și cum mi-ai da un motiv... (sau mai multe..)
- Să știi că te-am auzit foarte bine.
- Având în vedere faptul că această cameră arată că o cocină, nu ai cum să-mi spui că nu e așa.
- E camera mea și fac ce vreau, acum ce mă interesează pe mine este faptul că ai intrat în această "cocină" fără a-mi cere permisiunea, deci ce ar trebui să fac...!?
- Să mă lași să plec!
- Să o crezi tu!
În acel moment mă apucă de umăr și mă trântește pe pat acolo unde se pune deasupra mea. Am dat de dracu. Dar dacă el are impresia că va face ceva, păi se înșală amarnic.
- Nu te supăra dar acum am chef să mă joc puțin. Spune acesta în timp ce se uită către unflatura din pantalonii săi. Iar tu fiind singura fată din această încăpere, va trebui să o faci tu.
- Dar dacă ți-o faci singur îți pică mâna?
Spun și fac semn către umflatura lui...
- Nu, doar că aș vrea să văd de ce ești în stare, baby...
Să mori tu!?
- Visează în continuare că așa ceva nu se va întâmpla...
- Oh haide, știu că și tu vrei!
- În care din visele tale?
- Ești așa complicată, dar lasă că te rezolv.
Atunci se aproprie de mine mai mult decât era deja, la naiba ăsta vrea să mă sărute, nici măcar nu am realizat ce am făcut până când am început să simt furnicături în palma dreaptă.
Exact, l-am plesnit. Sper să o țină minte toată viața.
Își întoarce capul spre mine, eu fiind pe marginea patului uitându-mă în ochii lui negri, vreu să îi spun ceva dar atunci mă întrerupe el.
-Tu tocmai ai dat în mine?
Ești conștientă de ceea ce ai făcut?
Curvele din ziua de zi.....
Ce mă? Tocmai m-a făcut curvă!? Acum îmi pare rău că nu i-am dat un pumn în loc de palmă...
- La ce te uiți așa?
- La prostul ce stă în fața mea...
Nu văd unde ai tu dreptul de a mă face curvă, nu văd de ce te superi pentru că te-am plestint având în vedere faptul că ai încercat să mă săruți... Tu ești cel ce și-a meritat din plin palma, acum te rog, lasă-mă să plec...
- Crezi că am să uit ceea ce mi-ai făcut azi? Nu uita, suntem la aceeași facultate, nu e ca și cum ai scăpa de mine atât de ușor.
- Iar tu nu uita că pot să-mi folosesc și picioarele, dacă nu mă lași în pace e posibil să te las fără șansa de a avea moștenitori...
Cu acestea fiind spuse ies val vârtej din camera lui, merg către camera de schimb acolo unde mă îmbrac cu hainele mele și plec.
Pe drum nu m-am putut gândi decât la vorbele lui "- Crezi că am să uit ceea ce mi-ai făcut azi? Nu uita, suntem la aceeași facultate, nu e ca și cum ai scăpa de mine atât de ușor.". Sper doar să nu-mi facă și acolo probleme, nu vreau să știe toată planeta că lucrez pentru idiotul ăsta....

Pov. Jimin

Încă stau în același loc, în aceeași poziție de om gânditor și cu mâna dreaptă pe obrazul meu ușor roșu.
Asta a fost prima palmă încasată vreodată de la o fată, nu pot să-mi dau seama ce curaj a putut avea să facă asta...

Mă îndrept către marginea patului și un mic zâmbet îmi apare pe buze atunci când în mintea mea se rulează scenele de mai devreme. Chiar era adorabilă atunci când s-a speriat, mă întreb oare, a crezut că îi voi face ceva!? E așa de naivă... Dar palma aia, aish, o voi pedepsi pentru asta, am să mă joc cum vreau cu ea...

După ce îmi ies din gânduri, caut un tricou pentru că în acest moment mă aflu la bustul gol, ce pot spune, sunt sigur că i-a plăcut ceea ce a văzut.
La cât de roșie era la față în momentul în care am trântit-o pe pat.... mă face să cred că ar fi urmat ceva dacă nu ar fi stricat ea totul...

PROSTULE! La ce dracu te gândești!? "Ar fi urmat ceva"!? Atât de idiot sunt încât să cred că ar fi fost în stare de ceva? Totuși mă gândesc cum ar fi arătat fără haine!? DOBITOCULE! Zic și îmi dau o palmă peste față, pe același obraz ușor roșiatic dar acum durerea fiind puțin mai mare decât cea de  cum câteva minute...

Până la urmă îmi i-au tricoul pe mine și ies din camera mea, mă îndrept către bucătărie deoarece îmi este foame și am un chef să beau ceva, ceva tare...
Ajung pe hol acolo unde ochii mei văd doar curățenie, măcar se pricepe la ceva...
Cred că niciodată nu a fost așa curat, cel puțin din câte știu eu, camera mea arată așa deoarece îmi este mai ușor să găsesc lucrurile, dacă fac curat, dracu mai știe pe unde sunt.. deci nici o menajeră nu are ce căuta în camera mea...
Îmi întorc capul și văd o ușă deschisă, aaa.... E camera de serviciu. Când dau să o închid un sunet mă oprește, pare a fi de la un telefon... Întru și observ telefonul ce suna din toți plămânii. Pentru o secundă mă întreb al cui este dar imediat mi se luminează mintea, mica tupeistă și-a uitat telefonul...
Am să mă distrez...

Pov. Theya

Stau pe o bancă și plâng, nici măcar eu nu știu de ce plâng, dar pur și simplu o fac, tot ceea ce s-a întâmplat mai devreme mă face să-mi fie frică de Jimin, faptul că suntem la aceeași facultate nu mă ajută deloc.
Dar de ce să plâng, pentru ce?
Am să încerc să devin indiferentă, chiar dacă mi-am pocnit oarecum șeful, pot spune că a fost legitimă apărare, nu? Adică a încercat să mă sărute poate avea gânduri mai mari, iar eu doar m-am apărat.
Vreau doar să chem un taxi, că nu am niciun chef să merg pe jos la ora asta...
Caut telefonul prin geantă și nici urmă de el, îl caut și în celelalte buzunare dar nimic, mă ridic de pe bancă și îl caut în buzunarul gecii, din nou, nimic..
La dracu! Zic eu destul de tare din cauza nervilor ce pun stăpânire pe mine. L-am pierdut, dar unde!?
Brusc faza în care ies val vârtej din camera de serviciu cu geanta desfăcuă mi se derulează în minte...
La naiba, l-am uitat la serviciu.
Acum trebuie să mă întorc... e prea mult de mers... nu am chef, dar e vorba despre acea casă deci trebuie să-l recuperez...

Pov. Jimin

A fost destul de ușor să îi deblochez telefonul. Știu că par un nesimțit needucat dar am intrat în galerie uitându-mă la pozele ei. Ce pot spune, e fotogenică, știe cum să se pozeze și chiar arată bine. Aish, iar mă gândesc la cum arată... O iau razna, mă jur!
Vreau să mai navighez puțin prin telefonul ei dar atunci ușa de la intrare se deschide.

- Ia mâna de pe telefonul meu!