Menajera Familiei Park

Capitolul 21. Îmi Place De Cineva!

" Am revenit, aici aveți un nou capitol care se pare că este chiar așteptat, ne cerem scuze pentru lunga așteptare dar am avut probleme personale plus că liceul ne termină pe amândouă, poza de la media este noua copertă a cărții, iar acest capitol vreau să fie cel mai lung, pentru a compensa lipsa noastră. Citire plăcută 🤗💜"

["Atunci l-am îndepărtat brusc de mine, oare mi-a plăcut de el înainte de mă simt așa? Dar stai, gemenele mi-au spus că am fost sărutată o singură dată de către Jimin, ceva cu nu știu ce accident la locul de muncă în care mi-am accidentat piciorul, deci asta înseamnă că nu e adevărat, sărutul dintre mine și Jimin tocmai m-a făcut să-mi recapăt o mică amintire destul de importantă pentru mine... Ce am fost noi doi în trecut? "]

✴️✴️✴️✴️✴️✴️✴️✴️✴️

Această întrebare mi se tot învârte în minte, ce am fost noi doi în trecut, oare, am fost împreună dar relația noastră a fost una secretă? Ca cele din drame? Ce dracu, Theya!? Relație interzisă, la ce mă duce pe mine capul în momentul ăsta, îmi fac filme cu tipul ce tocmai ma sărutat, ai de capul meu....
Respirăm amândoi scadant, el încă se află foarte aproape de mine, încerc să mă concentrez mai mult la întrebările ce au nevoie de un răspuns dar buzele lui ușor roșiatice îmi distrag atenția de la tot, vreau să le simt din nou  peste ale mele, chiar sunt o ciudată dar nu este vina mea ci a lui, faptul că are un asemenea efect asupra mea mă face să mă simt ciudat. Îmi ridic stingheră privirea ce imediat întâlnește o pereche de ochi negrii ce îți transmit doar dorință și dominare, acest contact vizual pe care l-am început mă face să îl doresc și mai mult... De data asta nu mai există vreo șansă pentru mine, lovitura aia la cap ma afectat foarte rău, îmi iau inima în dinți și îl sărut fără să-mi pese dacă e normal sau nu, dacă e bine ce fac sau nu.

Pot să-l simt uimit având în vedere că i-a luat ceva să-mi răspundă, mâna lui stângă este așezată delicat pe obrazul meu ușor roșu din cauza emoțiilor, iar cea dreaptă este pe șoldul meu, asta făcându-mă să mă simt mult mai confortabilă.
În viața mea nu cred că am trecut prin așa ceva, este totul mai mult decât perfect, parcă îmi place ideea de amnezică, poate așa va fi mai mult timp lângă mine...și iar am luat-o razna, băiatul ăsta mă înnebunește cu o simplă privire sau atingere.

Brusc în minte mi se afișează un moment asemănător cu acesta, doar că eu sunt într-o cameră dezordonată iar Jimin este la bustul gol sărutându-mă, stai, cee!?
Vreau și eu să înțeleg ce dracu a fost asta!? Îl  îndepărtez de mine ca fulgerul, aish, iar are privirea aia ce om nedumerit dar abordabila în același timp , la dracu!

- S-a întâmplat ceva?
Frate, vocea aia, aish, nu mă ajută cu nimic....
- Asta nu a fost prima, adică a doua sau a treia oară când ne-am sărutat, adică asta cred sau poate nu știu, am văzut prost...
De ce mă bâlbâi?
- Îți amintești?
Uimirea din glasul lui este destul de adorabilă...
- Nu chiar, sau poate puțin, nu sunt sigură...
- Nu trebuie să te forțezi, ai toată viața să-ți amintești trecutul, plus că există și lucruri nașpa ce nu ar trebui știute, poate e mai bine să le lași în trecut și să aștepți să se întâmple totul de la sine.
- Mereu ai fost atât de profund?
- Doar cu tine dar să nu te înveți!
Apropo, cum de ți-ai amintit?
- A, asta, păi doar așa dintr-o dată...
- Ești sigură?
- Da, de ce?
- A, nu, doar că mi s-a părut ciudat să mă îndepărtezi așa când tu ai fost cea care ma sărutat, sau poate....conexiunea dintre noi te face să îți amintești trecutul?
Ce dracu, mai citește și gânduri?
- Ce conexiune visezi? Te-ai lovit și tu la cap?
- Nu, sunt perfect sănătos!
Deci, ce ai văzut?
- A, nimic important, doar câteva imagini foarte ciudate...
Brusc se lasă o liniște foarte dar foarte ciudată, dar nu durează mult deoarece domnul aroganță își îndreaptă privirea spre mine.
- Da, ai dreptate!
- Cu ce?
- Ne-am mai sărutat și înainte, de multe ori, dar nu am fost împreună, chiar dacă au existat câteva momente în care ne comportam ca un cuplu când eram doar noi doi.
Stai că-mi dă cu virgulă... Noi doi am fost un fel de CUPLU!?
Vreau să-mi amintesc totul, aish, nu mai suport, vreau să știu cine dracu sunt și ce fel de trecut am avut. Chiar cer atât de mult?
- Hey, ești bine!?
- Ce? A, da sunt bine!
Cum naiba să fiu bine când tocmai am aflat faptul că săruturile cu tine erau un fel de obicei!?
- Uite, Theya, sunt destul de multe amintiri de recuperat și poate fi chiar copleșitor, deci te rog, lasă totul să decurgă de la sine.
- Da, ai dreptate, e chiar obositor să-mi aduc aminte... Îți mulțumesc!
- Pentru ce?
- Pentru tot, pentru că mă ajuți și îmi ești alături!
- Azi-dimineață aveai o altă părere despre mine iar acum îmi mulțumești!?
- Simt că pot avea încredere în tine și vreau să-mi cer scuze pentru lucrurile spuse în față cât și pe la spate!
- Deci ai vorbit despre mine?
- Nu te umfla în pene!
- Bine, acum hai să-ți arăt din nou casa!
Am coborât din mașină după care Jimin mi-a deschis poarta, am intrat în curte și o mică senzație de deja vu apare imediat în întreg corp.
Trebuie să recunosc că acest palat este uimitor, atât de frumos și bine întreținut....cum o fi înăuntru, eu chiar stau aici?
- Mergem?
- Ce? A, da, haide!
Totul pare scos din cărțile cu povești, nici măcar nu am timp să analizez ceea ce se află în jurul meu deoarece mă trezesc în pragul ușii cu Jimin ce îmi face  loc să intru.
Sunt întâmpinată de un miros îmbietor de mâncare tradițională făcută ca la mama acasă. Zgomotul stomacului meu înfometat nu întârzie să apară, iar nasul meu parcă este vrăjit de acest minunat parfum al mâncării. Cred că am trăit  bine cât am fost aici, pun pariu că bucătarul lor personal este foarte cunoscut în acest domeniu, altfel nu îmi pot imagina cine ar putea găti atât de bine.
Jimin se îndreaptă către bucătărie iar eu îl urmez deoarece nu știu ce altceva să fac. Acesta își face drum către bucătărie acolo unde se aude un zgomot destul de puternic, în spatele ușii se află o doamnă foarte frumoasă și bine aranjată, aceasta ține o tavă în mâini ce pare a fi cu plăcintă, deci de aici venea mirosul, pe blatul din bucătărie se află mai multe alimente și condimente, inclusiv câteva preparate ce par a fi gata.
Când doamna ne vede își mărește ochii instant iar un zâmbet i se ivește pe chipul ei perfect, aceasta lasă tava undeva pe masă iar într-o fracțiune de secundă mă trezesc în brațele acesteia.
- Doamne, ce mult mă bucur să te văd, ce faci, ești bine!?
- Dar cine sunteți....?
- A da, Theya, aceasta este mama mea și Șefa ta!
- Șefa mea?
Ea chiar este șefa mea? Mă așteptam să fie o femeie mai în vârstă și foarte exigentă, acel gen de șef ce te face să-ți tremure chiloții pe tine atunci când îi auzi pașii venind spre tine. Dar doamna din fața mea este foarte drăguță, înțelegătoare și frumoasă, acum știu cu cine seamănă Jimin, stai, ce dracu? Doamne!
- Îmi pare rău pentru deranjul cauzat.
- Ce deranj dragă?
- Pentru toată situația asta în care v-am băgat, pentru faptul că m-am rănit iar acum sigur mă veți concedia deoarece nu aveți nevoie de o amnezică la postul de muncă!
- Yaa, să nu te mai prind că vorbești așa, la început te vedeam doar ca pe o angajată dar acum îmi ești dragă, ești foarte muncitoare și frumoasă. Nu pot să cred că tu ai astfel de gânduri, nu ești o problemă, ești minunată!
Cuvintele ei mi-au ajuns la inimă, îmi simt ochii cum mă înțeapă iar o lacrimă se scurge pe obraz, de ce mă simt așa, atât de nostalgică și de înțeleasă?
- Hei, mie niciodată nu mi-ai spus că sunt frumos sau minunat și totuși sunt fiul tău!
- Gelos?
- Ce? Cine? Eu? Niciodată!
- Cum spui! Apropo, dacă tot te crezi așa minunat, pregătește masa!
- Aoleoo, bine, dă alea încoa!
Ce drăguț e când face pe copilul mic.
- Cu ce vă pot ajuta?
- Cu nimic dragă, tu tot ce trebuie să faci este să te odihnești, nu ai voie să depui efort!
- Dar...
- Nici un dar, te așezi pe canapea și te odihnești!
- B..bine
- Sau nu, Jimin! Vino puțin te rog!
- ce e?
- Aratăi te rog camera, în spital cred că a fost groaznic, scumpo, du-te și fă un duș și vino după  la masă, bine?
- Sigur, vă mulțumesc!