Menajera Familiei Park

Capitolul 8. Ajutor!

"Nu mă pot controla, corpul meu tremura mai tare decât înainte iar acum simt cum fața mea este udă, șiroaie de lacrimi curgând fără oprire din ochii obosiți, picioarele ce nu mi le mai simt din cauza amorțeli, capul ce mă doare și mai tare.... deja simt cum întunericul pune din nou stăpânire pe mine de această dată auzind o voce blândă dar necunoscută....."

********************

Pov.???

Aish... Am o durere de cap de zici că am făcut cinci ore de mate încontinuu.
Nici măcar nu știu ce am făcut azi-noapte, tot ce îmi aduc aminte este faptul că m-am distrat cu una dintre blondele de pe podea doar că nu mai știu cu care....
După ce mă trece o mică stare de greață încerc să mă dau jos de pe blatul bucătăriei și să pornesc rapid către baie....
Însă m-am împiedicat și am căzut pe gresia din sufragerie acolo unde unul dintre prietenii mei zăcea pe jos cu nasul spart și cu o vânătaie în coltul gurii... Așa mare paranghelie a fost aseară?
Aparent nu mai am greață dar capul tot simt că-mi bubuie și nu știu dacă mai rezist... În timp ce mă ridic cu o silă de nedescris, aud o ușă ce se trântește, se pare că nu sunt singurul trezit. Urc până la etaj unde îl vad pe Jimin învârtindu-se în cerc, parcă e un câine ce își urmărește coada....

- Yaaa, de când te-ai trezit?
- A, salut. Nu de mult..
- De ce ești așa îngândurat și care e faza cu Namjoon și nasul lui?
- Să zicem doar că s-au trezit hormonii din el... ce, și-a meritat-o..!
- E normal să i se întâmple asta atunci când tipele de jos arată atât de bine... Nu îmi aduc aminte mare lucru dar știu că aseară am avut parte de multă plăcere și gemete..! (ce cringe a sunat asta 😂😂😂)
- Yaa, termină și nu era una dintre curvele alea, s-a dat la menajera mea, și ghici ce, acum e pe undeva prin casă jumate dezbrăcată și plângând din cauza mea... Aish.... sunt așa un prost câteodată..
- Doar câteodată!?
- Ieși din casa mea...
-  Mai ușor frate, dar de unde și până unde esti așa abătut? E doar o menajeră, nu trebuie să-ți faci griji că-i va spune mamei tale despre bairam, o șantajezi cu ceva și sunt sigur că-și va ține gura...
- Nu e asta.. Ști ce las-o baltă, am plecat în camera mea...

Nu știu ce e cu el dar eu merg să-mi iau alte haine din magazie, să zicem doar că ne aducem și haine atunci când dăm petrecere, în caz că sunt de ruj de la companiile noastre. Astea nu au pic de milă, îmi place...

Ajung în dreptul ușii, apăs  pe clanță și când dau să o deschid, văd că ceva blochează intrarea. Mă împing în ea și atunci observ o fată la pământ care este doar în sutien și are parul pe față, la început am crezut că este una dintre fetele de aseară dar îmi aduc aminte că Jimin mi-a spus despre faza cu menajera și Namjoon... Deci asta înseamnă că....
Îi dau parul de pe față și o recunosc din prima, ea a fost fata de ieri, când era în brațele lui Jimin și a spus că este menajera ....
Încerc să o trezesc dar aparent a leșinat iar starea ei nu este bună deloc.. Vreau să o iau în brațe dar nu reușesc deoarece camera este destul de mică , deci nu am spațiul necesar...
probabil aș lovi-o dacă o iau în brațe deci singura cale este să-l chem pe Jimin... Înainte de a părăsi camera m-am asigurat dacă mai are puls iar atunci a reușit să se miște, parcă transpira din ce în ce mai mult iar faptul că tremura nu era deloc de bine...

- Hey, mă auzi? Poți să vorbești?

Nimic

- Vei fi bine, am să chem o ambulanță...! JIMIN!!!
Strig cât de tare pot ca acesta să vină să mă ajute... La un moment dat aud din nou o ușă ce este trântită, semn că a ieșit din cameră...

- ce mai vrei?
- Treci aici, ți-am găsit menajera...!
- Ce mă!?

Pov. Jimin

Cobor scările de mai aveam puțin și îmi luam zborul. Merg către sufragerie acolo unde l-am auzit pe Jin strigând-mă. Mă uit în dreapta acolo unde este bucătăria, nimic, mă uit în stânga acolo unde este cel de-al doilea living, nimic.
- Unde dracu ești mă!?
- În debara... Hai mai repede!

Când intru o văd pe Theya întinsă pe jos, tremurând din toate încheieturile, fața fiindu-i albă iar buzele de un mov deschis.
Jin era lângă mine încercând să sune la ambulanță, începe să înjure iar nervii încep să fie mai mari...

- Nu te cred, mi-a murit telefonul!
Sună de pe al tău!
-  Nu!
- Cum adică nu?
- Nu vom suna la salvare, dă-te la o parte!
Acesta se dă din calea mea și intru înăuntru acolo unde încerc să o scot pe Theya. Într-un final am reușit să o iau în brațe fără să o rănesc, merg cu ea direct în camera mea acolo unde o pun cu grijă pe pat, rugându-l pe Jin să-mi aducă un pahar cu apă și ceva de mâncare. După ce iese din cameră , merg către dulap de unde scot un tricou pentru fătuca asta, încerc să o îmbrac dar nu mă prea descurc.. Până la urmă reușesc să pun tricoul pe ea, am așezat-o mai bine pe pat și am acoperit-o cu plapuma ..
Ies din cameră îndreptându-mă către cea a mamei, iau un prosop care aparent mai are și etichetă, iau câteva calmante de ale ei și mă îndrept către camera mea. Când intru dau de Jin care are în mână un platou cu sandwich-uri iar paharul cu apă este pe măsuță. Îi fac semn să lase platoul pe măsuță, eu iau paharul și pastilele încercând să i le dau Theyei.
Nu reușesc dar îi fac semn lui Jin să iasă din cameră, nu prea vreau să-l văd și pe el aici.
Acesta părăsește încăperea, între timp iau prosopul și ligheanul cel aveam plin cu gheață deoarece am avut sticlele de șampanie în el. Arunc gheța și pun apă de la robinet, înmoi prosopul după care mă întorc către Theya urmând să-i pun prosopul ud pe frunte.... Când vreau să îi iau prosopul de pe frunte, mâna ei mă oprește. Oh Doamne, începe să-și revină, asta e bine...
- Ajutor! Te rog salvează-mă!
- Theya, Theya! Mă poți auzi? Te rog revino-ți!
Mă strânge și mai tare de mână, cred că are un coșmar, asta explică starea ei.... Cu cealaltă mână iau prosopul și îl înmoi în apă, aceasta nu îmi dă drumul iar strâmtoarea e și mai puternică... Cred că o să îmi rămână semn..
Arată destul de bine cei drept, o așa față și-ar dori mulți. Când dau să mă ridic simt două brațe în jurul abdomenului meu.
- Te rog nu pleca, nu mă lăsa și tu ca ai mei, te rog nu..
- Nu mai plânge, nu voi pleca nicăieri, am să stau cu tine... Nu ai de ce să-ți fie frică!
- Ba da, am. Îmi este frică de ei.....