Menajera Familiei Park

Capitolul 10. Te urăsc!

*****"Nu apuc să mă bucur mult de moment că o fată înaltă, brunetă , ce îmi dă impresia de vești rele se apropie de mine, urmată de alte două fete.
- Tu ești parașuta aia de menajeră? Cine ți-a dat voie lângă iubitul meu, târâtură?!"*******

Ce dracu!? Eu, târâtură!? Calmează-te Theya! Aish, la dracu, nu pot să mă calmez....

- Îmi pare rău, dar tu cine ești?
- Dacă nu ți-ai dat seama înseamnă că ești foarte proastă.
- Eu încerc să-ți vorbesc frumos iar tu vi și mă înjuri ca ultima idioată! Deci nu știu care dintre noi e proastă!
- O să regreți că îmi vorbești așa, deci, spune-mi ce cauți lângă iubitul meu!?
- După cum vezi el nu este aici deci nu sunt lângă el! Dacă ești chioară și ai vedenii îți recomand să mergi la un oftalmolog!
- Gata, mi-a ajuns! Spune și vrea să mă ia de păr dar eu fiind mai rapidă, îi prind mâna și i-o întorc la spate...
- Yaa, cum îți permiți să te atingi de mine?
- Așa cum și tu ți-ai permis să mă înjuri pe nedrept, așa mi-am permis și eu să te ating!
- Dă-i drumul!
La naiba, nu, te rog zi-mi că nu e, ba da, e. Îi dau drumul parașute-i și mă întorc cu fața către domnul director ce stătea și privea totul, am belit-o. Dacă din prima zi am reușit să-mi stric imaginea, e clar, acum sunt subiect de bârfă, de ce nu am ignorat-o?
- Să înțeleg că acesta este modul vostru de a vă saluta? Dacă da, schimbați-l!
- Bună ziua, îmi cer scuze doar că această fata a... Vreau să-mi spăl imaginea explicându-i adevărul dar se trezește pițipoanca aia să vorbească.
- Stăteam liniștită cu prietenele mele iar ea a venit dintr-o dată și a încercat să dea în mine! Sper că va fi pedepsită!
Să mori tu!? Nu mai mișc nu mai scot niciun sunet decât stau și ma uit la ea cum rânjește ca o idioată pe sub botul ăla plin de maclavaiz! Nu scapi tu atât de ușor!
- Domnișoară Dragomir, în această facultate avem standarde destul de ridicate, faptul că tu tocmai și făcut o scenă de genul arată cât de dezamăgit sunt de impresia ce tocmai ai făcut-o.
- Dar eu nu...
- După ore vreau să te prezinți în biroul meu!

După ce îmi spune unde să mă prezint, pleacă fără măcar să mă lase să-i explic adevărul... Ohoo, cineva va rămâne fără păr în cap astăzi iar acel cineva este Jimin!

Încerc să mă calmez, dar nu reușesc parcă mai rău fac, nervii îmi sunt întinși la maxim, iar sângele îmi fierbe în vene, lumea deja șușotește iar mii de întrebări îmi umblă în cap în acest moment. " ce tocmai s-a întâmplat?" , din vina acelei mucoase eu sunt subiect de bârfă, nu mai zic că urmează să am ținută o morală din partea directorului care este deja dezamăgit de mine. O omor!

- Pe viitor sper să te gândești de două ori înainte de a mă atinge... A da, ca să ști, eu sunt iubita lui Jimin, deci sper că deja te-ai gândit să-ți schimbi postul deoarece nu mai ai ce căuta în casa aia...! Bye!
- Nu ești tu șefa mea, șefa mea este Jia Park, nu mă concediezi tu deoarece nu mă plătești tu, nu ești șefa mea și nici Jimin nu este șeful meu, deci ar fi bine să lași fițele astea de prost gust și să te duci dracu cu tot cu ele!
Mi-am eliberat o parte din demoni cu asta, dar mai am o grămadă, iar pe ăștia îi voi descărca pe Jimin de îndată ce îl găsesc. Sincer îmi apar lacrimi în ochi, fetele în spatele meu mă strigau, dar eu am ales să fug cât vedeam cu ochii numai să nu văd persoane ce arătau cu degetul spre mine ... Nici nu ai idee ce te așteaptă piticanie!

Pov. Jimin.

Eram cu băieții în parcarea facultății, aparent e mare, dar nu știu dacă îmi va plăcea. Deja începusem să mă simt nașpa, eu la ora asta trebuia sa stau pe canapea cu telefonul în ochi sau dacă nu, să dorm, dar iată-mă aici, așteptându-mi iubita, care aparent întârzie, până la urmă mai schimb câteva vorbe cu băieții până când toți se uită în spatele meu, în momentul în care mă întorc simt ceva al dracu lui de tare făcând contact cu obrazul meu, nu îmi ia mult că recunosc faza asta, e a doua oară când dă în mine fără teamă că i-aș putea face ceva, dar stai, ce am făcut de merit asta?

- Ce dracu te-a apu... Nu apuc să termin întrebarea deoarece simt din nou acea palmă făcând contact cu obrazul meu, nu doare, deja ustură în morții mă-sii.
- De ce trebuie să-mi faci asta, hăă? De ce am avut încredere în tine când ai zis că nu vei spune nimănui faptul că lucrez în casa ta? De ce a trebuit să-mi faci asta? DE CE???

Doar stau și mă uit la ea, altceva nu pot face, stau nemișcat și o examinez, plânge, plânge și în același timp râde, ori e nebună ori are niște draci imenși.
- În primul rând, nu știu despre ce vorbești,în al doilea rând, tu tocmai ai dat din nou în mine, de data asta nu te mai iert și în al treilea rând, despre ce dracu tot vorbești?
- Din cauza ta, am probleme, curva aia pe care tu o numesti iubită, tocmai a început să mă înjure la intrare în facultate, m-a făcut de râs în fața tuturor, iar eu nu știam nimic, pe lângă asta am făcut o primă impresie de căcat și asta numai din cauza ta!
- Ce a făcut? Și stai, de unde știi că i-am spus eu?
- Mi-a zis să renunț la job, deoarece aceasta m-a concediat și nu vrea să mă vadă în preajma ta, să înțeleg că ai mai și mințit pe lângă toate astea..?
Știi ce, las-o baltă, am să demisionez, doar ca să nu te mai văd pe tine. Vreau să știi că nu te voi ierta niciodată pentru asta. Te urăsc!
După ce-mi aruncă toate vorbele astea, pleacă, pur și simplu pleacă. Nu știu ce să fac, dar un lucru e sigur și anume că astăzi va avea loc o despărțire.

Pov. Theya.

Nu mai pot, picioarele îmi vor ceda în curând, ochii roși din cauza plânsului, mâinile ce îmi tremură, iar capul ce simt că urmează să-mi explodeze, nu mai pot, vreau sa existe un buton pe care să-l apăs, iar o lume paralelă în care totul este frumos și liniștit să-și facă apariția.

Cea mai de căcat primă zi de facultate, îmi urăsc viața, nu mai suport atâta mâncătorie, vreau liniște, libertate, vreau să nu mai fiu așa cum sunt în momentul actual, vreau să am o viață normală... Dar aparent cer prea mult...

Imi târăsc corpul prin curtea facultății, simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, nu mai pot, vreau să pun pauza la tot, eu din locul asta nu mă mai mișc, picioarele mi-au cedat acum stand în genunchi, șiroaie de lacrimi curgând-mi pe obrajii roși, încerc din răsputeri să nu îmi pierd cunoștința deoarece nici dracu nu mă mai găsește în locul ăsta, vreau să mă ridic, dar simt o pereche de mâini ce stau pe umerii mei, încerc să-mi ridic capul dar nu sunt în stare, din nou aud o voce de data aceasta îmi dau seama că este So-Ye Jin.
Va trebui să-i ofer niște explicații, ei cât și lui So Yn.

- Ce ai pățit, poți să te ridici?
- Nu știu, nu cred. Nu e ceva nou deci nu-ți fă griji.
- Draga mea, spune-mi ce se întâmplă și ce s-a întâmplat mai devreme..?
- Eu am un job, lucrez ca și menajeră iar fiul șefei mele i-a spus minciuni iubitei lui, de asta a făcut aia scandal în fața facultății, dar ști ce, am sa demisionez, dă-l dracu de job, mai bine săracă și liniștită decât cu bani și jignită.
- Eu îți recomand să nu faci asta!
O voce pe care am mai auzit-o undeva, dar nu mai știu unde, își face apariția in subiectul nostru.
- Tu cine ești?
- Kim Seok-Jin! Nu pot să cred că mai uitat după ce ți-am salvat viața!
- Când mi-ai salvat tu viața?
- Eu sunt cel ce te-a găsit aproape moartă în debara!