Menajera Familiei Park

Capitolul 12. Deci, Sunteți Împreună!?

" **** - Ce mă fac eu cu voi? Spun zâmbind
- Și noi te iubim!
Cu toate acestea spuse îmi iau "la revedere", deoarece trebuie să ajung la minunatul meu loc de muncă. Sper ca Jimin să nu fie acasă! ******* "

Mă îndrept către serviciu, sincer nu am nici un chef, dar trebuie să-mi iau salariul...
Tot ce îmi doresc este să nu fie Jimin acasă, chiar nu vreau să ne mai certăm.
Între timp primesc un mesaj, îmi scot telefonul din geantă și observ că e mama, super fix de ea mai aveam nevoie pentru ca ziua asta să fie de căcat.
Îl citesc în scârbă, normal ca iar vrea să-i trimit bani de bautură, m-am saturat, sunt banca națională sau cum!?
Aish... deja eram supărată, acum sunt nervoasă și s-ar putea să îmi descarc toți nervii pe prima persoană ce îmi iese în cale....

Nici nu realizez că am ajuns în fața porții.
Întru și observ o mașină, cea în care am fost și eu, deci ăsta e acasă...
Am să încerc pe cât de mult posibil sa nu intru în contact cu el.. Nici bine nu am ajuns că deja vreau acasă...

Deschid ușa de la întrare, zici că sunt în filmele cu spioni, mă uit când în stânga când în dreapta, nu e nimini, liniștea bântuie casa, hmmm.... poate doarme. Să dea Dumnezeu!

Întru și închid ușor ușa după mine, mă îndrept cu pași repezi către debara, când ajung lângă cameră o voce mă oprește din a mai face vreun pas, serios!? Doar am zis că nu vreau să întru în vorbă cu el....

- Nu ai auzit ceea ce ți-am spus!?
- Sincer, nu... Poți să repeți?
- Aish... Am zis că acea cameră nu mai este valabilă, noua ta debara este lângă bucătărie, chestia aia este prea îngustă nici măcar nu încap două persoane...
- De ce ar trebui să încapă două persoane...!? Sunt decât eu...
- Nu contează... Doar ia-ți lucrurile și mută-te!
- Uite, deșii nu e suficient spațiu, nu am de gând să schimb camera, nu vreau una mai mare, trebuie doar să mă schimb deci chiar...
- Nu mă interesează pe mine de ceea ce ai tu nevoie sau nu, faci cum zic și punc!
Cred că tocmai l-am enervat, îmi place...
- Nu trebuie să ascult de tine ci de Dmn Jia Park, ea este șefa mea, de la ea primesc "ordine", nu de la tine.
Ochii lui mă privesc într-un mod ciudat, parcă e confuz, se vede că este nervos și pot să jur că urmează să țipe, cine ar fi crezut că mi-e îmi place să-l enervez...
- Ce tocmai ai spus!?
Facem contract vizual, în același timp se îndreaptă către mine acum fiind la o distanță destul de mică, ok...mă sperie...
- Te-am întrebat ceva!
De această dată vocea lui este mai groasă ceea ce impune o autoritate mai mare, hai că iar am făcut-o de oaie...
- Ce e? Te deranjează adevărul!?
- care adevăr?
- Nu tu ești cel ce mă plătește, nu ești tu cel care ma angajat, mama ta este, ea este șefa mea deci de ea ascult, de la ea primesc "ordine"!
Dacă tot am început toată chestia asta, clar nu mă las mai prejos...
- Așa deci..!? Am făcut toate astea doar spre binele tău, dacă iar ți s-ar fi întâmplat să leșini, te-aș fi putut ajuta fără probleme, de asta am schimbat camerele, vreau să știu că ai parte de un spațiu mai convenabil, dar tu nu ști să respecți oamenii, în loc să accepți faci pe încăpățânata și asculți dar ce vrei, când vrei...
- Asta era!? Te rog un lucru, nu te mai face că-ți pasă Jimin, știu că faci asta deoarece sunt la locul de muncă și dacă mi se întâmplă ceva tu și Dmn Jia Park veți fi trași la răspunde... Ai fi putut să-mi spui de la început adevărul, dar stai fără griji, nu o să mai leșin...
- Tu în continuare crezi că asta e!? Că doar mă prefac..? Chiar m-am săturat să tot crezi astfel de lucruri, de ce nu poți și tu să asculți oamenii din jurul tău!? Nu e atât de greu...
Dar un lucru vreau să fie cert!

Nici nu apuc să-l întreb la ce se referă deoarece îl văd cum se apropie din ce în ce mai mult de mine, asta mă face să mă îndepărtez, păcat că în spatele meu este ușa debaralei, gata, s-a zis cu mine. Atunci dă să mă sărute dar ușa de la întrare se face auzită după care se îndepărtează instant de mine, îi sunt recunoscătoare persoanei ce tocmai ma salvat, dar îmi pierde cheful de ai mulțumi atunci când văd cine e...

- Ce faceți!?
- Nimic Tae, doar îi spuneam unde îi este noua cameră pentru schimb, tu ce faci!?
- Păi ce să fac, mă uitam la voi cum era să vă sărutați!
Eu efectiv mor aici, obraji mei ard și pot să jur că sunt roșie mai ceva decât o roșie, mă uit în jos și mă joc cu degetele mâinilor, îi simt privirea unuia dintre ei pe mine , dar sincer chiar nu mă interesează.

Pov. Jimin

Am să-l strâng de gât pe Tae, chiar îmi doream să o sărut, ce dracu tocmai am spus!? Înnebunesc dar chiar vreau să-i simt din nou buzele alea moi peste ale mele, erau perfecte, mai ales parfumul lor... Îmi dau o palmă mintală atunci când realizez la ce mă gândeam, eu deja îmi făceam filme iar asta nu e deloc bine.
Poate că Taehyung a făcut bine că ne-a întrerupt, cine știe cu ce palmă mă alegeam...

- Deci, sunteți împreună!?
Măresc ochii involuntar când îl aud pe dragul meu prieten ce poate scoate pe gură, cred că vrea bătaie și nu știe cum să facă rost de ea...
Mă uit în stânga mea unde o văd pe Theya cum se uită urât la Tae, îmi place cum îi stă bluza, cum de nu am observat ce decolteu are, e bombă!
Simt că voi avea nevoie la baie din cauze neortodoxe, îmi mușc buza de jos și practic mă holbam într-un mod subtil după părerea mea. Până când ceva al dracu lui de dureros face contact cu obrazul meu, deci pitica ia asta și-o caută cu lumânarea, asta e a treia oară când mă plesnește...

- la ce mama naibii te holbai mă, dacă o singură dată te mai atingi de mine, ești mort!
Se întoarce cu spatele după care întră în debara, eu încă nu știam cum să reacționez, doar stăteam cu o mână pe obrazul lovit, pun pariu că e roșu. Simt înțepături și sunt ale naibii de inconfortabile!
Îmi îndrept privirea către Tae ce urmărise toată scena, super, tocmai am fost din nou pălmuit în fața lui, în ritmul ăsta va râde toată lumea de mine și nimeni nu mă va lua în serios...

Pov. Theya

De zece minute stau și plâng, nu pot să cred ce am ajuns, cum îndrăznește să se holbez la mine în halul ăla, nu pot să-mi dau seama cât de nesimțit poate fi. Chiar îmi pare rău că nu l-am lovit mai tare, merita să îi rămână un semn de toată frumusețea, pe lângă hobat mai avea și de gând să mă sărute, ce porc...

Vreau să ies de aici deoarece nu mai am aer, deschis puțin ușa cât să văd dacă mai este cineva pe aici... Nimeni, dar cine știe de unde răsare idiotul...
Până la urmă ies din debara și mă îndrept către bucătărie, iau un pahar cu apă și instant îl dau pe tot pe gât.

Iau câțiva saci după care trec la treabă, chiar dacă nu am chef, trebui să fac rost de bani pentru mâncare și să-mi plătesc nenorocita aia de chirie...

Nici nu durează mult că deja obosesc, nu înțeleg cum de e mizeria asta, omul ăsta chiar nu a fost educat....
După câteva minute bune termin în bucătărie după care mă îndrept către etaj, în living nu am ce face, totul este la locul lor. Urc scările când deodată simt o amețeală puternică, mă țin strâns de balustradă că să nu îmi rup gâtul. Până la urmă mă așez pe o treaptă și aștept să-mi treacă amețeala.

Vreau să mă ridic dar îmi aud telefonul sunând, mă uit pe ecran și văd că este proprietarul. Am belit-o!