Menajera Familiei Park

Capitolul 19. Tu cine ești?

Pov. Theya.

***Mă țin de balustradă de parcă urmează un uragan iar asta e singura cale de supraviețuire, fac un pas și încă unul, totul pare în regulă, mai am în jur de opt trepte și ajung jos, ceea ce nu am luat în calcul a fost treapta pe care am luat-o în minus.
Am călcat pe ceva invizibil și vă da-ți seama că nu a ieșit tocmai bine, chiar dacă m-am ținut de balustradă, tot am căzut și m-am făcut clătită, m-am rostogolit pe treptele rămase și am scos un țipăt atunci când cspul meu a făcut contact cu gresia rece, nici măcar nu îmi mai simt piciorul, dar ceva ciudat și cald simt în zona capului, parcă ar fi ud....după asta totul se face negru, lumina ce se reflecta în geamuri o văd în ceață, imediat ajungând într-un alt loc, întunecat și foarte friguros.... ***

□□□□□□□□□□□□□□●□□□□□□□□□□□□□□

M-am trezit cu o durere îngrozitoare în jurul capului. Simt că o să-mi plesnească creierii dacă o să mișc. Ce s-a întâmplat? Mă uit în jur și oricât de rahat mă sint nu sunt atât de proastă încât să nu realizez că mă aflu într-o cameră de spital. Pereții albi, chestii de doctori, etc., etc.
Ușa se deschide brusc și un bărbat cu halat alb se apropie încet de patul meu.
- Ah super! Te-ai trezit! Cum te simți? Ai dureri mari?
- Um, cam da. Simt că o să-mi bubuie capul. Dumneavoastră cine sunteți?
- A, da. Bunele maniere îmi lipsesc astăzi. Sunt Kim Seojun, doctorul tău. Și își întinde mâna
- Încântată! Eu sunt....Um , mă scuzați eu sunt...cum mă cheamă? Mintea mi s-a golit de tot. Numele meu?...cum mă cheamă? Nu-mi puteam aminti nimic. M-am uitat în gol câteva secunde, iar între timp un atac de panică se instala ușor. Am început să respir greu, neștiind ce să fac. Puteam auzi doctorul spunând ceva, dar cuvintele erau neînțelese. Aveam ochii fixați într-un singur punct. Și acela era oglinda din fața mea. Așa arăt? Așa sună vocea mea? De ce nu pot să-mi amintesc!? Ce naiba s-a întâmplat cu mine ? Apoi am putut simți o mână trezindu mă la realitate.
- Theya!! Ești bine?? urla un băiat brunet
- Theya?
- Haide că nu e timp se glumele tale acum! Spune acesta și vrea să-mi îmi ia mâna în a să, dar mă smucesc la timp.
- Tu cine ești? Eu nu cunosc nicio Theya!! Dacă mă atingi o să țip! Unde e doctorul??
- Ya, Theya! Nu te mai preface! Doctorul s-a dus după niște calmante că începusei să ai un atac de panică! Te simți mai bine?
- Um, da. Dar tu cine ești?
- Of, haide. Sunt Jimin. Cel pe care nu-l suporț-
-Domnule Park, dacă îmi permiteți să vorbesc câteva secunde cu dumneavoastră.  Este întrerupt de către doctor
-Desigur! Mă întorc imediat! Spune acesta se parcă nu m-ar mai găsi aici când se întoarce. Am piciorul rupt sau ce naiba mai am și la ăla,  nici dacă vreau nu pot să fug.
*

*Între timp**
- Domnule Park, știu că ceea ce o să ca spun pare de necrezut,  dar domnișoara chiar și-a pierdut memoria. Nu știm cât își amintește,  dar având în vedere că nu știe nici cum o cheamă nu putem asuma că multe. Ca doctor, vă sfătuiesc să nu o suprasolicitați. Un mare șoc emoțional și nu va mai putea fi salvată. Cât despre memoria ei. Încercați pentru început să o ajutați să își amintească lucrurile de bază: numele, vârsta, adresa, etc.
- Dar cât timp va dura această "reamintire" ? Își poate recăpăta memoria ?
- Încă nu vă pot da un răspuns. Lovitura la cap a cauzat deja destule daune. Și că iubit ar trebui să fiți mai atent cu ea.
- Nu suntem- Da, desigur. Vă mulțumesc!