Menajera Familiei Park

Capitolul 15. Pisi Are Gheare!

Până la urmă am luat-o la pas, merg pe jos până la facultate, sunt conștientă de două lucruri.
1. Voi întârzia și cel mai probabil voi fi ascultată data viitoare
2. Voi răci, nu am umbrelă și plouă destul de tare, nu torențial, cât să te facă fleașcă și să te țină la pat o săptămână...
Iar pe Jimin când îl văd, am de gând să-l fac de râs, acum nu știu cu ce sau mai degrabă cum, dar o să mi-o plătească....
Aproape am ajuns la întrarea în facultate, aparent am ajuns cu câteva minute mai devreme, mai aștept până se sună după care trebuie să mă schimb, noroc că azi am sportul, altfel ar fi trebuit să stau cu hainele astea ude pe mine...
Stau pe o bancă undeva mai retrasă, când îmi simt telefonul sunând, cine dracu mă frige acum la creier... vreau liniște...
Îl scot nervoasă din geantă după care văd că este șefa mea...
- Bună dimineața!
- Bună dimineața Dmn. Park!
- Scumpo, scuze că te sunt așa de dimineață, poate acum ești la facultate dar este o mică urgență
- spuneți
- Eu mă întorc peste două zile, am terminat afacerile dar urmează sa dau o petrece legată de servici, am nevoie să-mi organizezi casa, practic îți trimit planurile legate de aranjament iar tu le vei face...
- Sigur, când ajung mă apuc de treabă...
- Îți mulțumesc, acum trebuie să închid, pa!
- La revedere!
Când aveam și eu de gând să mă odihnesc acum trebuie să organizez ditai casa pentru petrecere, măcar sunt plătită ca să fac asta.
Nu durează mult că primesc un mesaj, este șefa ce mi a trimis planurile, dacă e să mă întrebi pe mine e cam mult, toate lucrurile cerute sunt imposibile, adică, să schimb candelabrul de pe hol cu cel din debara, să schimb tacâmurile cu cele din argint și draperiile să le schimb cu cele din mătase... Sunt totuși greu de făcut, cel puțin prima eu o văd imposibilă, cum dracu să schimb candelabrul, cum se presupune că eu aș putea face asta...
Iar atunci palmă face contact cu fața mea, există experți în asta, proasto... doar nu credeai că le vei pune tu singură.
Câteodată mă întreb cum pot fi atât de înapoiată...
Sunetul clopoțelul-ui mă trezește la realitate, mă ridic de pe bancă și mă îndrept către sala de curs, știu că mulți vor râde de mine dar puțin îmi pasă, întru puțin în clasă și imediat le văd pe So Ye-Jin și pe So Yn, le strig iar ele se uită în stânga și în dreapta nevăzându-mă, asta ma amuzat puțin, le mai strig o dată, acum câțiva colegi sunt cu ochii pe mine iar asta mă cam enervează, îmi întorc privirea iar acum sunt nas în nas cu So Yn, cum de a ajuns atât de repede, sau teleportat?
- Yaa, de ce nu ai venit la prima oră?
- Mai întâi ai întreba de ce e udă leoarcă...
- Sunt bine, dar am nevoie de echipamentul de sport, trebuie să mă schimb, altfel o să stați cu supa de pui lângă patul meu!
- Hai cu noi!
- Apropo, de ce nu ne-ai răspuns la telefon, te-am  sunat amândouă!?
- Ma-ți sunat? Când?
- Azi dimineață, când am văzut că nu mai vi, ne-am făcut griji!
- Chiar nu știu, am fost sunată de către șefa mea acum câteva minute dar nimic mai mult!
- A, da, legat de asta trebuie să vorbim!
De ce se bagă ca musca în lapte, l-am întrebat eu ceva!? Mă întorc pe călcâie și dau de privirea unui tip arogant, plin de sine, foarte idiot și nu mai zic, nesimțit. Jimin își ține vita, adică iubita, de mână, asta îmi provoacă greață...
- În acest moment nu am chef să vorbesc cu tine, acasă putem vorbi cât dorești tu, dar acum nu am chef de tine!
- De când îi spui locuinței mele acasă ?
- De când m-am mutat acolo, asta fiind ieri!
- Cee?
- Nu ai auzit, în fine, acum am alte treburi, vorbim acasă!
- Cu permisiunea cui te-ai mutat?
- Cu acordul șefei mele, Dna Park a fost mai mult decât încântată să mă primească!
- Nu se poate...
- Ba se poate dragule!
La faza asta sa uitat cu o privire dubioasă către mine, nu mai zic de Lola ce fierbea de nervi, îmi place ceea ce îi provoc.
Mă întorc către prietenele mele care mă priveau nedumerite, am să le dau niște explicații.