Menajera Familiei Park

Capitolul 17. Nu Mușc!

Să fie ea a dracu de alarmă nenorocită. Apăs nervoasă pe butonul de oprire, nu pot să cred că am uitat să o dezactivez, cum nu mai merg la facultate sau nu mai muncesc în următoarele 11 zile, ar fi trebuit sa mă trezesc și eu mai târziu, dar nuuu, tot somnul meu s-a dus nene naibii.
Încă mă mai doare piciorul dar încerc să nu-l bag în seamă. Mă ridic în fund frecând-mă la ochi.
Dau călduroasa plapumă la o parte de pe mine, vreau să merg până la baie dar fiind într-o stare de amețeală, mă împiedic și cad pe jos, corpul meu făcând un contact nu prea drăguț cu podeaua. Gem puțin din cauza impactului cât și a durerii, frate, de ce numai eu pățesc asta...
Încerc să mă ridic dar atunci ușa se deschide, pe ea intrând minunatul Jimin, mamă, ce față are, cred că l-am trezit.... Dar totuși, e foarte drăguț cu fața aia, pare atât de inocent...stai, ce dracu, la ce naiba m-am gândit, fuck...
- Ce cauți pe podea?
Mă întreabă cu o urmă de amuzament în voce, acum îi observ părul , care arată demențial, e puțin ciufulit iar asta îl face foarte atrăgător...bag picioarele, iar am astfel de gânduri.
- Am vrut să merg până la baie dar am amețit și am căzut...
- Iar ai amețeli?
De data asta vine lângă mine și îl pot simți îngrijorat, tonul vocii sale e mai serios, încerc să-mi feresc privirea de al lui, dar ochii lui de un ciocolatiu închis mă atrag prea mult.
- Nu e asta, doar că m-am ridicat brusc, nimic mai mult!
Îl mint eu, nu vreau să ajung din nou la spital, cel puțin până nu mă fac bine cu piciorul nici nu mă gândesc să-mi fac analize, poate după vindecarea piciorului am să merg la doctor...
- Theya, nu mă minți!
- Dar nu te mint, Jimin! Doar m-am ridicat brusc, nu sunt pe moarte sau ceva...
- Dacă spui tu, acum hai sus, e rece pe podea...
Acesta se ridica urmând să mă ajute să mă ridic. Îi mulțumesc, apoi cu chiu cu vai ajung până la ușa băii.
- Dacă vrei te pot ajuta înăuntru! Pe mine nu mă deranjează...
- Am să refuz politicos, chiar dacă pe tine nu te deranjează, pe mine da.
- Dacă te ia din nou amețeala, ar trebui să fiu acolo în caz de ceva...
- Îți mulțumesc pentru grijă dar dacă e să pățesc ceva am să strig după ajutor.
- Oh, bine... Am plecat să mă schimb...

Spune și părăsește camera, nu pot să cred ce fel de cerințe poate avea băiatul ăsta...
După ce mi-am făcut rutina de dimineață, acum mă uitam în oglindă încercând să îmi perii părul, cred că am stat în jur de 15 minute în baie, încă sunt în baie. Nu am ieșit dar știu sigur că mi-am auzit ușa de la cameră deschizându-se, probabil a venit Jimin să-mi aducă micul dejun, săracul, mi se face puțin milă de el dar asta e...cine ar fi crezut că mă voi simți atât de bine cu o slugă personală...
După ce îmi termin de periat parul, decid să merg în cameră și să mă bag din nou la somn, ținându-mă de ce apuc reușesc să ies din baie, închid lumina după care îmi mut privirea spre pat unde scot un mic țipăt.
- Ce dracu? Ce ai pățit?
- M-am speriat din cauza ta!
Spun și arăt cu degetul spre el, stă întins în patul meu fără nici o problemă...
- Cum naiba să te sperii de această frumusețe rară!?
Să mor dacă am auzit ceva mai narcisist în toată viața mea. Ma bufnit râsul la imaginea din fața mea, doamne ferește....
- Yaa, de ce râzi?
- Tu nu te auzi ce spui, ești atât de plin de tine.
Încă râdeam, pur și simplu nu mă puteam abține. Era prea amuzant felul în care Majestatea Sa Jimin din Regatul Camera Mea, își dădea aere de bărbat perfect....
- Nu e amuzant să ști!
- Îmi pare rău dacă l-am supărat pe Majestatea Sa dar acum vreau să mă culc iar tu îmi blochezi accesul către Regatul Viselor!
- Bine, bine. Am înțeles ce vrei să spui dar mai întâi vreu să-ți spun ceva, vino puțin mai aproape...ca să ști, nu mușc!
Mă duc mai aproape și mă așez pe marginea patului, ridic privirea urmând să fac contact cu ochii lui ciocolatii... Scot un mic țipăt atunci când mă simt trasă de mână.
- Ce doamne iartă-mă, Jimin, ce naiba?
- Potolește-te că nu-ți fac nimic, doar hai să stam așa...
- Ai înnebunit!? Tu trebuie să mergi la facultate, iar eu vreau să dorm, nu am chef de glume!
- Nici eu nu am chef de glume și nici de facultate, așa că taci și culcă-te!
Ca să înțelegeți ipostaza în care eram, păi cu capul pe pieptul lui el având mâna în jurul taliei mele iar cu cealaltă mână îmi mângâia ușor parul, nu știu ce să fac, e atât de confortabil cât și liniștitor, dar e greșit, tot ceea ce se întâmplă acum e greșit, dar ști ce, o dată vreau să mă simt și eu bine...
- Dă-mi puțin drumul!
- Ți-am spus că nu!
- Mă refer să ne întindem ca lumea în pat, nu pe jumate, îmi e puțin frig și vreau să mă bag în plapumă!
- Aaa, ok...
Imi dă drumul din acea "îmbrățișare" după care ne așezăm și noi ca oamenii în pat. Să fiu sinceră chiar îmi era puțin frig, dar gestul lui ma uimit puțin, s-a întors pe o parte cu fața la mine, ma luat în brațe asta făcându-mă să mă cuibăresc în bratele lui, era atât de cald, nu mai vreau să plec de aici prea curând, după ce mă fac comodă acesta trage plapuma peste noi, urmând să-și înconjoare brațele în jurul taliei mele ținând-o strâns....
Habar nu am cât e ceasul dar am o foame cum nu am avut toată viața mea... Vreau să mă ridic dar atunci simt cum sunt strânsă mai tare în brațele cuiva...ce dracu, mă întorc și îl observ pe Jimin cum doarme ca un copil mic, îmi aduc aminte că am adormit împreună, gen, doar am dormit, nimic altceva...
E atât de drăguț, pare un adevărat înger când doarme dar când e treaz pare a fi un mic drăcușor ce e pus numai pe rele...
Deja îmi simt inima cum bate mai tare, gândul îmi fuge la sărutul de acum câteva zile, de la acel sărut nu am mai vorbit despre asta, am avut de gând să-l pălmuiesc dar până la urmă ma făcut să nu mă gândesc atât de mult la durerea piciorului meu...
Am să îl iert, de data asta...
- Te mai holbezi mult la mine, nu că mar deranja dar nu vreau să fiu deochiat...
Când am realizat toată această situație cât și cuvintele lui, mi-am întors capul ferindu-mă de privirea lui asprupa mea, obrajii deja îmi ard, iar inima parcă mai are puțin și îmi sare din piept.
- Hey, doar nu te-ai rușinat!?
- N...nu!
- Atunci de ce nu mă privești!?
Spune și îi simt mâna pe bărbia mea, făcându-mă să dau de acei ochi superbi, ajungem sa facem un contact vizual destul de intens...
- Cum ești?
- Adică?
- Având în vedere că te-ai trezit și ești roșie în obraji, mă gândesc la două variante posibile, 1 te-ai trezit deoarece îți este rău sau 2 îți e foame și te ai roșit atunci când ți-am vorbit... Deci, care variantă e corectă!?
Ce naiba..? Cum de a...dar nu am spus ca îmi e foame și nici nu vreau să-i spun motivul pentru care sunt roșie în obraji.... Mai nou citește și gânduri..!?
- Pământul către Theya...!
- Ah, da! Ce e?
- Te-am întrebat ceva...
- A, păi îmi e foame de asta m-am trezit, dar ca să ști, îmi e foarte cald și de asta am obrajii roșii!
- Normal că îți e cald, doar am stat în același pat amândoi...
- Yaa! Nu mă face să regret că te-am ascultat, Jimin...
- Bine, dar acum sunt serios, hai să mâncăm ceva, sincer chiar mă roade stomacul!
Are dreptate, am o foame de lup...
Dau plapuma la o parte do încerc să mă dau jos din pat dar Jimin mă opresc este, ce mai e...
- Ce faci?
- Tu doar dă plapuma la o parte și fă puțin loc, am să aduc eu ceva de mâncare...
- Uite, nu am de gând să mănânc aici, am să cobor jos...
- Nu, tu trebui să stai întinsă în pat nu să îți forțezi piciorul...
- Aww, de unde atâta grijă!?
- Nu e grijă, doar că nu vreau să-mi rup oasele cărând-te pe scări...
- Yaa, ești nesimțit!
- Cum mi-ai spus..?
- Exact cum ai auzit, ne-sim-țit!
- Ah, da? Bine atunci...
Spune și se apropie de pat, se uită de sus la mine după care mă trezesc cu buzele lui peste ale mele... Ok, I'm shocked
Mâinile lui stau pe o parte și de alta a corpului meu, se lasă mai mult peste mine, asta făcându-mă să mă întind de tot pe saltea și să-mi pun mâinile în jurul gatului lui. Îl trag mai mult spre mine asta făcând sărutul mai pasional, totul este foarte plăcut, poate mai mult decât plăcut, parfumul său natural îmi face nasul să o ia razna, una dintre mâinile lui se plimbă pe corpul meu într-un mod decent. Își mișcă buzele într-un mod în care pe mine mă face să o iau razna, parcă îl simt agitat, adică și eu sunt puțin agitată dar la el cred că e altceva și am o mică bănuială...
Dar în acest moment nici că îmi pasă, momentul este prea plăcut ca să-l întrerup, știu că e greșit faptul că îmi place această situație dar nu mă pot opri din al săruta, amândoi rupem sărutul din cauza lipsei de aer, la naiba, alt contact vizual pe care nu știu cum îl voi putea duce la capăt. Respirația lui fierbinte se simte atât de bine pe buzele mele roșiatice... Doamne, ce poate să-mi facă omul ăsta, pun pariu că în ochii amândurora se vede dorința de a continua, dar îmi e frică, nu vreau să întrecem măsura, adică știu că deja am făcut asta dar nu vreau să se ajungă la ceva mai mult...
- De ce îmi faci asta?
Vocea lui se face auzită în toată această liniște puțin deranjată.
- Ce îți fac?
- De ce continui să scoți ce e mai rău din mine?
- Cum fac eu asta?
- Prin simplul fapt că mă privești!
- Nu înțeleg ce vrei să spui!
- Theya! Vorbesc serios, cum se face că de fiecare dată când te văd, o dorință de a te săruta creste în mine! Cum de ai efectul ăsta asupra mea...?
Am rămas șocată, privirile noastre încă sunt conectate una cu cealaltă. E adevărat ceea ce tocmai a spus, sau doar își bate joc de mine....
- Yaa, Jimin, nu mai glumi, încetează din a...
- Ție ți se pare că glumesc? Tu chiar crezi asta?
- Nu știu ce să cred, asta e problema, mereu îți schimbi atitudinea, când ești cu mine te comporți ok, dar cu ceilalți de față ești un porc, sincer nu știu ce să cred....
Trebuia să o spun, până la urmă e adevărul....
- Nu te-ai întrebat nici o dată de ce mă comport așa?
- De foarte multe ori dar nu am găsit nici un răspuns!
- Atunci lasă-mă să-ți spun eu!
- Jimin, nu cred că e momentul, în primul rând cred că ar trebui să te ridici de pe mine deoarece a început să mă doară rinichiul, în al doilea rând, ai iubită iar ceea ce tocmai s-a întâmplat între noi e complet greșit... Nu vreau să mă înțelegi greșit dar mai bine nu am vorbi despre asta....nu văd rostul în a continua această discuție!
În acest moment îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Chiar nu vreau ca această discuție să se încheie, vreau să știu ce simte dar îmi e frică, plus că o are pe vita aia de Lola, nu vreau probleme și încerc să le evit, cel mai bine ar fi să îmi evit sentimentele pe ca le am în acest moment.
Mă simt mult mai ușoară, ridic puțin privirea și observ că s-a ridicat de pe mine, mă așez în fund iar acum aștept să-mi spună ceva, sau poate chiar să țipe la mine.
- De ce nu spui nimic?
Decid să-l întreb pentru că nu mai suportam liniștea asta nenorocită.
- Și ce ai vrea să spun? Că sunt dezamăgit de ceea ce tocmai ai spus, de faptul că nu mi-ai dat șansa de a-ți vorbi liber, de a spune ceea ce simt cu adevărat...!? Că pur și simplu nu îți pasă de sentimentele mele!?
- Nu mai dramatiza atât, ști și tu că nu e în regulă ceea ce s-a întâmplat...
- Dacă tu simți că nu e în regulă atunci de ce mi-ai răspuns la sărut, de ce nu mai oprit, de ce ai continuat și ai adâncit sărutul!?
Cu întrebările astea jur că mi-a pus capac, eu și gura mea mare, acum nema argumente...
- De ce nu răspunzi, Theya? Acum te gândești ce replică să îmi dai, sau poate te gândești că nu e în regulă ceea ce ai spus, dar ști ce, e prea târziu ca să realizezi asta, e prea târziu ca să-ți ceri scuze! Ai ratat șansa de a-mi cunoaște sentimentele pe care le port pentru tine!
Spune cu un glas stins și cu ochii umezi, de ce face situația mai grea decât e, de ce și-a găsit acum să vorbească despre sentimente, la naiba... Îl văd cum se întoarce spre ușă, îmi aruncă o ultimă privire, plină de dezamăgire și tristețe, apoi pleacă.

" Hello world, ce faceți, cum sunteți!?
După cum puteți observa acesta este cel mai lung capitol de până acum, am stat toată ziua și mi-am stors creierii pentru a ieși asta, nu știu dacă este pe gustul vostru, dar chiar sper să vă placă măcar puțin 😊. Nu știu ce să mai spun așa că I purple you 💜 "

Bonus: