― În alt oraș? strigătul mamei aproape că mă face să mă dezechilibrez și să cad peste biblioteca ce se întinde pe tot peretele din spatele meu. Dumnezeule! Joseph, auzi ce spune fata asta!
Tata mă fulgeră cu o privire aspră, iar eu oftez, epuizată.
― Dacă tot insiști să te muți singură, măcar permite-mi să îți găsesc eu ceva, aproape de casă, își încearcă norocul, dar clatin imediat din cap.
― Ca să mă trezesc cu voi la ușă, încercând să mă dați la întors? Nu. Nu veți știi unde mă duc. Ăsta e și scopul. Vreau să fiu complet singură. De unde să nu pot fi influențată.
Mama scoate un alt icnet de șoc. Deja am pierdut numărătoarea.
― Vrei să insinuezi că noi suntem o influență proastă?
Oh, Doamne.
Îmi trec o mână peste față, neștiind cum să o mai scot la capăt. Așa a fost mereu. Așa va fi mereu.
― Am încheiat subiectul, spun, înainte să îmi iau tălpășița de lângă ei, chiar dacă aceștia continuă să strige în urma mea, sperând să mă facă să mă răzgândesc.
Mă adăpostesc înapoi în dormitor, închizând preț de câteva clipe ochii și rugându-mă să găsesc forța necesară de a duce la capăt chestia asta.
Nu știu ce am de gând să fac, nu știu dacă e o idee strălucită, dar știu că aici nu ar fi mai bine.
Trebuie să plec.
Deja am găsit un anunț online pentru un apartament micuț în Charlotte, Carolina de Nord.
Proprietarul pare dispus să aștepte răspunsul final, spre deosebire de alții care nu erau foarte răbdători pentru o persoană care caută un apartament într-un oraș atât de îndepărtat de unde sunt acum.
Îmi șterg mâinile de transpirație pe jeanșii deschiși la culoare și mă întorc la laptopul unde deschid conversația cu Reece și îi spun că am luat decizia finală. Imediat după ce trimit mesajul, încep să mă preocup de transport. Îmi cumpăr un bilet de autocar și arunc o privire în jur, parcă asigurandu-mă că nu e nimeni în cameră să vadă destinația. Va fi un drum incredibil de lung și obositor, dar prefer așa, în locul mașinii tatălui meu sau a lui Martin. Ultimul lucru pe care îl vreau e să știe unde să mă găsească.
Când totul e pregătit și decis, mă apuc să împachetez, simțindu-mă atât de ciudat știind că, jos, părinții mei se dau ce ceasul morții acum, plângând de parcă m-aș duce la pușcărie.
Pe o parte, pentru ei, să fac chestia asta e cam pe acolo.
Pregătesc o valiză cu strictul necesar. De restul lucrurilor nu am nevoie, cel puțin nu pentru moment. Nu am de gând să fac drumul și mai obositor cu o mie de bagaje după mine.
― Adriana...
Martin stă în dreptul ușii, dezchizând-o ușor și pot vedea cum înghite în sec atunci când vede valiza. Credea că nu o voi face?
― Deci pleci... Pe bune.
― Da. Pe bune.
Mă privește implorator, iar expresia lui îmi taie respirația. Aș vrea să îl liniștesc cumva, dar nu mă pot liniști în momentul ăsta nici măcar pe mine.
Se apropie mai mult, prinzând-mi mainile într-ale lui și mă trage aproape, adâncindu-și nasul în scorbura gâtului meu. Nu îl îndepărtez. Îl las să o facă. Are nevoie de asta. Iar eu am nevoie de o îmbrățișare.
― O să fii bine, spune, parcă gândindu-se la aceleași lucruri ca mine. O să te descurci de minune. Mereu ai făcut-o. Iar eu te voi aștepta, iubito. Oricât va fi nevoie.
O lacrimă mi se prelinge pe obraz înainte să o pot opri, iar el zâmbește imediat, înduioșător, ștergând-mi obrazul cu degetul lui mare.
― Nu plânge, scumpo. O să mă faci și pe mine să plâng.
Când se desprinde de mine, îmi iau bagajul și mă pregătesc să cobor, dar Martin se oferă să îl care el până jos, unde am chemat un taxi care să mă ducă până la stația de autocar.
Părinții mei aproape că scoteau fum pe urechi când au auzit că voi călători într-un autocar probabil plin de oameni dubioși, iar eu mi-am dat ochii peste cap, știind că ei vor considera întotdeauna lumea comună inferioară.
Cine nu e ca ei, nu e de respectat. Nu pot să suport acest lucru.
În momentul în care ies, îi arunc o ultimă privire lui Martin și îi zâmbesc larg, repetându-i faptul că ăsta nu e un adio.
― Te voi aștepta, zâmbește el cu lacrimi în ochi, iar eu mă răsucesc în direcția taxiului înainte să fac prostia de a mă răzgândi.
CITEȘTI
De două ori... tu - VOL 1 -
Romance¦Primul volum din seria "De două ori... tu".¦ Adriana se trezește într-o lume despre care nu își amintește aproape deloc. În urma unui accident grav de mașină despre care nu știe mai nimic în afară de ceea ce i-au spus părinții ei, trebuie să învețe...
