De două ori... tu - VOL 1 -

CAPITOLUL 15 - ÎNTOTDEAUNA TU - SFÂRȘIT

Când părăsesc casa lui Martin, simțind că, în sfârșit, pot respira, o văd pe Katerina care îl ține pe Kiril în brațe, copilul fiind adormit. Până și Reece a venit, bărbatul stând sprijinit de motocicleta lui și vorbind cu roșcata care pare să îi zâmbească larg.

Amândoi își întorc privirea în direcția noastră, atunci când mă fac văzută alături de Samuel.

― La naiba, fetițo, ai un obicei ciudat de a atrage belele, spune Reece cu brațele încrucișate la piept, chicotind ușor.

Sunt luată prin suprindere de faptul că în fața casei lui Martin s-au adunat atât de mulți motocicliști. Prietenii lui Sam. Prietenii Katerinei. I- au urmat aici, indiferent de distanță. Le-au fost alături. Acum realizez cât de strânsă e legătura dintre ei.

Îmi axez din nou atenția asupra lui Reece care rânjește precum un puștan.

― Sau belelele se țin de mine. Nu pot fugi de ele, răspund, făcându-l să chicotească.

Cu toții au asistat la arestarea lui Martin. Toți, excepție făcând Kiril care doarme dus, din fericire. Mi se frânge inima știind că e aici, dar faptul că nu a văzut nimic mă mai liniștește.

Mă duc direct la ea, la Katerina, privind-o, dar expresia îi devine încețoșată din cauza lacrimilor care îmi inundă ochii.

― Kathy... Nu trebuia să vii. Nu trebuia să asiști la asta, spun, dar ea clatină imediat din cap în semn dezaprobator.

― Bineînțeles că trebuia să fiu aici. Suntem prietene, Ana, iar eu trebuia să îl văd cu ochii mei. Trebuia să îl văd așa. Plătind pentru tot ceea ce a făcut.

Zâmbesc ușor, străduindu-mă să îmi abțin lacrimile care amenință să curgă în valuri.

― Acum hai să mergem acasă. Locul ăsta e deprimant, mormăie Reece, aruncând o privire asupra casei lui Martin.

Îmi vine să râd, căci ăsta a fost și primul meu gând atunci când m-am întors aici, după accident.

Samuel își face apariția, înconjurându-mă cu un braț și depunându-mi un sărut pe creștet.

― Are dreptate. Acum ne întoarcem acasă.

***

DOUĂ SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

Aș spune că asta e o întâlnire. Samuel nu vrea să recunoască, dar aceasta e, fără urmă de îndoială, o întâlnire.

S-a lăsat noaptea, iar noi am urcat pe un deal cu motocicleta lui, privind panorama orașului de la o înălțime îngrijorătoare. Și totuși plăcută.

Suntem așezați pe iarbă, Samuel stând în spatele meu și ținându-mă între picioarele lui, înconjurându-mă cu brațele.

― Sam... Voiam să te întreb asta de ceva timp, încep eu, iar felul în care își apleacă ușor capul pe o parte, în semn că e atent, mă face să zâmbesc. Îmi poți povesti cum ne-am cunoscut? Prima dată?

Chipul i se luminează imediat, iar felul în care zâmbește îmi face inima să rateze o bătaie.

― Oh... E povestea mea preferată, iubito. Cred că o să o dau mai departe și copiilor noștri, într-o zi.

Râd zgomotos, uimită de faptul că Samuel se gândește deja la copii.

― Erai la cumpărături cu mama ta. Striga la tine pentru că nu era mulțumită de felul în care erai îmbrăcată. Ea purta o rochie foarte elegantă, pantofi cu toc înalt, purta bijuterii scumpe, etc. Tu erai îmbrăcată în stil sportiv. Aveai un hanorac alb și o pereche de jeanși albaștri. Teniși în picioare. Îmi amintesc până și faptul că părul tău era strâns într-un coc dezordonat, dar totuși era ceva la el care mă fascina. Adoram culoarea părului tău. Îți adoram ochii mari, frumoși. Îți jur că te-am adorat din start. Erai pur și simplu delicioasă.