CAPITOLUL 6 - "I KNEW YOU WERE TROUBLE" - PART 1

366 47 13
                                    

Umorul meu e cu mult mai ridicat în dimineața aceasta.

Mă trezesc cu un zâmbet pe față, amintindu-mi de grozăvia de aseară și să fiu a naibii dacă regret. Nu regret nimic. Nesuferitul ăla merita o lecție.

Întinzându-mi brațele în față, pentru a mă dezmorți, casc ușor, înainte să mă ridic și să mă îndrept spre baie pentru un duș relaxant.

Dușul e destul de micuț, dar având în vedere că e într-o stare foarte bună, nu mă pot plânge deloc. Important e să fie funcțional.

Îmi pun în plan ca, după ce ies din duș, am să mă ocup de perdelele alea, în sfârșit. Entuziasmul meu a revenit.

Inspir adânc în piept parfumul noului meu gel de duș după ce îl întind pe tot corpul, apoi îmi curăț părul cu șampon, fiind acoperită din cap până în picioare de spumă.

Chiar când sunt pregătită să mă clătesc, am parte de un mare șoc atunci când dușul parcă explodează. Sau probabil că s-a spart o țeavă sau ceva. Nici nu am idee ce se întâmplă în momentul ăsta, dar știu că în peretele afurisit din fața mea apare, din nimic, o gaură din care țâșnește cu putere apa. Dușul e căzut la pământ, a mai rămas doar țeava din care țâșnește apă rece. În niciun caz nu mă pot clăti așa.

Nu durează mult înainte ca întreaga baie să fie inundată, iar strigătul meu de spaimă atunci când alunec pe gresie din cauza spumei pe care încă o am pe mine cred că pune în alertă tot blocul, pentru că se aud imediat bătăi în ușă.

Ies rapid din duș, ferindu-mă de jetul atât de puternic încât poate lăsa vânătăi pe piele și apuc un prosop alb cu care mă înfășor.

Aruncând o privire rapidă în oglindă, îmi zăresc expresia terorizată și pot vedea toată spuma de pe mine cum curge, dar nu se duce.

Îmi vine să plâng de ciudă.

Bătăile se aud din nou, insistente, iar eu mă îndrept în direcția sunetului și deschid ușa, dând cu privirea de Reece care își mărește imediat ochii atunci când mă vede, acoperită doar de un prosop și își ferește imediat privirea.

În spatele lui e Samuel, ceea ce mă ia total pe neașteptate. Ce naiba caută el aici?

― Ești bine? întreabă Reece, continuând să nu mă privească direct, urmând ca mai apoi să arunce o privire în direcția băii inundate. Ce mama naibii s-a întâmplat aici?

― Ei bine... E nimica toată, scot eu perla, uimindu-mă de propriile cuvinte.

― O nimica toată? Am crezut că te ucide cineva după felul în care ai strigat! se rastește Samuel din spate, ceea ce mă face să izbucnesc.

― Și de ce te-ar interesa, naibii, pe tine? Acum îți faci griji pentru mine sau ce?

― Nu, se apără imediat. Dar dacă cineva moare în blocul în care locuiesc, aș vrea să știu.

― Ei bine te poți întoarce la treburile tale, căci nu mă ucide nimeni.

Mă răsucesc în direcția lui Reece care pare să își fi făcut curaj să mă privească. Și apreciez faptul că nu se holbează. Mă fixează direct în ochi.

― Cumva, s-a spart țeava în baie. Eram în duș și am strigat pentru că a explodat drăcia aia de duș, a inundat tot, apoi alunecam ca naiba pe gresia udă și acoperită de spumă . Nu sunt sigură că știu exact ce s-a întâmplat.

Reece îmi face semn că vrea să intre, iar eu îi permit. Samuel rămâne încă în prag, cu brațele încrucișate la piept și mă privește de parcă i-aș fi distrus viața.

Ochii îi sunt întunecați, poartă o expresie rigidă, iar buza de jos îi tremură de parcă l-ar pișca limba să spună ceva usturător.

― Nu te uita așa la mine, îi spun, încercând să îmi mențin orgoliul intact.

Îl iau prin surprindere, căci își arcuiește imediat sprâncenele și rămâne cu gura căscată. Iarăși, pare că vrea să spună ceva, dar eu pufnesc, sătulă și mă răsucesc cu spatele.

Când Reece se întoarce din baie, îmi spune că a oprit apa, dar țeava aceea trebuie neapărat reparată. Sunt complet de acord. Altfel voi fi nevoită să cer cine știe pe unde permisiunea să fac un duș.

Ca în momentul ăsta. Am nevoie urgentă să mă clătesc.

― Cât o să dureze? întreb, panicată, iar Reece ridică din umeri.

― Probabil o săptămână, nu știu sigur. Depinde când își va face apariția instalatorul.

Îmi acopăr imediat chipul cu palmele, simțind nevoia să plâng.

Și eram atât de relaxată în dimineața asta... Chiar speram să fie o zi bună.

― Ce naiba fac acum? întreb, panicată. Nu pot rămâne așa, fac eu semn spre capul plin de spumă.

La fel ca restul corpului.

― Ehm... se bâlbâie Reece și pot jura că roșește, iar eu mă simt imediat vinovată pentru faptul că l-am pus într-o situație stânjenitoare.

Sunt aproape goală în fața lui. Și a lui Samuel. Dar nu vreau să mă gândesc la Samuel acum.

Oh, Dumnezeule. De ce mi se întâmplă toate porcăriile astea?

― Dacă te simți confortabil cu chestia asta, te poți duce la mine să faci ce ai nevoie, spune Reece, întinzându-mi cheile apartamentului său, lăsându-mă cu gura căscată.

Pot observa că îl privește confuz pe Samuel, apoi, când mă uit în direcția lui să văd ce se întâmplă, pot jura că blondul acesta superb pare să îl ucidă cu privirea.

De ce? Ce naiba se întâmplă?

― Eu rămân aici, deci vei putea să îți faci treaba liniștită. Vreau să verific totuși dacă se poate rezolva chestia asta mai repede. Dacă îi dau eu de cap, nu mai trebuie să plătești un instalator.

― Îți mulțumesc, Reece, îi spun, chiar recunoscătoare.

Apuc rapid ceea ce îmi mai trebuie din baie, plus niște haine pe care să le iau după pe mine, apoi mă grăbesc să părăsesc apartamentul pentru că nu am de gând să mai rămân mult cu toată spuma asta pe mine.

Înainte să reușesc sa trec pragul, Samuel mă prinde de braț cu un gest ușor. Nu e violent și nu pare nervos. Pare confuz.

Mă fixează momente lungi și, după felul în care buzele îi tremură, știu că vrea să spună ceva. Dar nu o face, iar eu mă smucesc din strânsoare, eliberându-mă.

― La revedere, Samuel, îi spun pe un ton neutru, fără să primesc un răspuns din partea lui.

Nu știu de ce, dar atingerea lui m-a afectat mai mult decât aș fi putut să îmi imagienz. Nici măcar nu îl cunosc! Dar, la naiba, încă îi simt degetele pe pielea mea.

Vreau să pun totul pe seama hormonilor. Trebuie să fie asta. Tipul e evident sexi ca naiba. Altfel, dacă nu e doar o simplă atracție fizică, nu știu cum să îmi explic ceea ce simt.

În mintea mea e totul încurcat acum. Nu reușesc să îmi fac ordine printre cele mai simple gânduri, așa că decid să nu mă forțez cu lucruri pe care nu le pot controla.

De două ori... tu - VOL 1 - Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum