De două ori... tu - VOL 1 -

CAPITOLUL 13 - DIN IUBIRE - PART 2

Fiecare mușchi din corpul meu e încordat precum o bară de metal și, să mă ridic din locul în care am zăcut ore bune, cere mai mult efort decât m-aș fi așteptat vreodată.

Katerina a stat în tot acest timp lângă mine, răbdătoare. Fără să scoată un sunet, a așteptat alături de mine să găsesc curajul de a merge înainte, după tot ceea ce am aflat.

Atâta timp am fost într-o căutare neliniștită de răspunsuri, iar acum că le-am aflat, nu știu ce să fac în continuare. Mă simt golită complet. Și știu că trebuie să îl înfrunt acum pe Samuel.

Pășesc cu pași mici în direcția ușii, iar Katerina mă urmează fără să pună întrebări. Știe unde mă duc.

Bat de câteva ori în ușa vecinului meu, iar acesta își face apariția în prag câteva clipe mai târziu, cu Kiril care îl trage neîncetat de mână.

Zâmbesc ușor atunci când văd cât de mult ține micuțul la el.

Samuel nu mă întreabă nimic și îmi dau seama că știe de ce sunt aici. Am nevoie să înțeleg. Să simt.

Katerina îl ridică în brațe pe Kiril, spunându-ne că se va duce la Reece pentru câteva ore, iar după ce o îmbrățișez cu toată puterea de care dispun, îi arunc un zâmbet recunoscător, mulțumindu-i pentru felul în care s-a purtat mereu cu mine. E ca un înger printre oameni fata asta.

Sam o îmbrățișează la rândul lui, sărutând-o pe obraz, urmând ca mai apoi să ciufulească părul arămiu al copilului cu mâna, salutându-l. Dar Kiril pare că a adormit imediat ce a ajuns înapoi în brațele mamei.

Când Katerina se îndepărtează, îndreptându-se cu pași siguri spre apartamentul 15, eu mă răsucesc în direcția lui Samuel care mă privește cu o expresie îngrijorată.

Furia s-a evaporat, fiind înlocuită de o puternică senzație de vulnerabilitate. Îl privesc și văd același bărbat care cu o zi înainte mă făcea să mă emoționez precum o adolescentă. Văd bărbatul care încerca deseori să mă evite, să pară indiferent, iar acum înțeleg de ce.

Îl întreb dacă pot intra, iar el zâmbește imediat: Un zâmbet mic, dulce, dar totuși speriat. Felul în care se mișcă îmi dă de înțeles că e neliniștit. La fel ca și mine.

Pășesc înăuntrul apartamentului său pentru prima dată și îl analizez cu privirea, realizând că Sam nu prea a avut chef să decoreze.

Apartamentul lui e cât se poate de standard. Cu mobilă clasică, perdele albe, simple. Nu are covoare, iar pereții sunt goi, excepție făcând câteva postere cu motociclete. Evident.

Simt nevoia să zâmbesc când văd posterele.

― Cum te simți? întreabă el din spate, iar când mă răsucesc în direcția acestuia, întâlnesc ochii aceia negri, acum tulburi.

Așa vrea să pot face ceva să alung expresia îndurerată de pe chipul lui.

― Sunt... Așa cum te-ai aștepta. Debusolată. Nu mai știu pe unde să o apuc.

Se apropie cu un pas, fixându-mă parcă întrebător, de parcă ar aștepta să mă trag înapoi, dar nu o fac. Îl las să mă îmbrățișeze, înconjurându-l la rândul meu cu brațele și simțindu-i căldura corpului.

― Nu reușesc să îmi amintesc mult... Încerc, Sam, chiar încerc, murmur cu capul afundat în umărul lat, simțind imediat cum strânsoarea devine mai puternică.

Își trece mâinile peste spatele meu, masându-mă ușor.

― E în regulă, prăjiturică. Nu trebuie să faci totul deodată. Îmi e de ajuns că ești aici.

― Ce se va întâmpla dacă restul amintirilor nu se vor întoarce? Dacă nu îmi voi aminti de ce am avut înainte?

Samuel se retrage doar cât să mă poată fixa cu privirea și zâmbește ușor, încurajator.

― Dacă nu ai știi nimic din ceea ce știi... Daca ziua asta nu ar fi existat, cum ai fi explicat ceea ce simți pentru mine?

Nu e nevoie să mă gândesc mult. Zâmbesc imediat, realizând unde vrea să ajungă. Simt cum golul din suflet parcă devine mai mic.

― Aș spune că ești un tip foarte interesant. Foarte atrăgător, evident. Și că îmi placi foarte mult. Doar că, probabil, nu aș fi avut curajul să ți-o spun atât de... Direct.

Rânjește imediat în stilul lui copilăresc, făcându-mă să râd ușor, iar gropițele care i se formează în obraji sunt adorabile.

― Ei, vezi? întreabă ușor, sărutându-mi ușor vârful nasului. Nu trebuie să te forțezi să îți amintești. Chiar dacă mi-ar face plăcere să știi totul. Eu sunt foarte fericit să o luăm de la capăt, dacă și tu vrei.

Încuviințez imediat, pentru că doar eu știu cât de mult îmi doresc să mă apropii de bărbatul acesta. Nu m-am simțit niciodată mai în siguranță, mai lipsită de griji decât atunci când e prin preajmă.

Samuel se apleacă ușor, apropiindu-și gura de a mea și îmi dau seama ce urmează. La început, buzele lui le ating pe ale mele ușor. Nu e un sărut în toată regula, ci mai mult o explorare. Trasează conturul buzelor mele preț de câteva momente, urmând să le strivească brusc cu gura lui, făcându-mă să simt cum mă topesc toată.

Îmi prinde obrajii între palme în timp ce corpul meu caută să se lipească mai mult de al lui.

Limba caldă i se strecoară ușor în afară, trecând peste buza mea superioară, apoi cu degetul mare pune puțină presiune pe bărbie, făcându-mă să deschid gura, strecurându-și limba înăuntru și dezmierdând-o pe a mea cu mișcări lente.

Aș vrea să mă așez undeva, pentru că picioarele mele stau să cedeze, dar Samuel anticipează dezastrul și mă cuprinde cu un braț, susținând-mă în timp ce gura lui o devorează pe a mea cu o dorință pe care nu o credeam posibilă.

Cu fiecare secundă care trece, devine mai fierbinte, mai insistent. Corpul meu se încinge, iar faptul că el pare să știe exact ceea ce face mă bucură și mai mult. Simt nevoia să scot un geamăt satisfăcut.

Bănuiesc că ne-am sărutat mult în trecut. Deci el își amintește gustul meu. Doar că eu nu mi-l amintesc pe al lui. Pentru mine, ăsta e primul sărut. Și se ridică total la nivelul așteptărilor. Nu regret o clipă. E chiar mai bine decât aș fi putut să sper.

Când se desprinde de gura mea după ceea ce par a fi minute lungi, realizez că am rămas fără suflu.

Îmi simt buzele umflate din cauza atacului la care au fost supuse și zâmbesc ușor, amețită.

Îmi lipesc capul pe pieptul dur, lăsându-l pe bărbatul acesta uimitor să mă strângă cu putere.

― Ana mea... șoptește el afectuos, făcându-mă să scot un mieunat ca de pisică. Nu ai idee cât de mult mi-ai lipsit.