Șoaptele trandafirilor

Capitolul VII

Sabrina se măritase cu un nebun. Vârful săbiei tremura, iar Morgan se legăna în mod periculos. Ea se împinse în perne, îndepărtându-se de tăişul rece, şi se întrebă dacă biserica ar recunoaşte crima drept motiv pentru anularea căsătoriei.

- Vrăjitoare vicleană, repetă el, bombănind în barbă. Cum îndrăzneşti să stai acolo şi să te chiorăşti la mine atât de inocent? Nu ai nimic de spus în apărarea ta? îşi miji ochii, de parcă ii era greu să se concentreze asupra ei. Un luciu ciudat îi acoperea ochii.

Mintea Sabrinei se învârtea. ÎI văzuse pe Morgan bând doar apă la cină. Cedase mai târziu şi se îmbătase împreună cu oamenii săi?

- Poate ar fi mai bine să decizi în ce ordine vrei să mă violezi şi ucizi, spuse ea cu calm. Dacă nu iei sabia de la gâtul meu, ai să mă înţepi.

- Va fi plăcerea mea, fato. Cu sabie sau fără.

Sabrina luă cu grijă tăişul între două degete şi îl împinse de lângă ea. Simpla mişcare îl dezechilibră pe Morgan, care se împletici, făcând un pas înapoi, legănând sabia în aer înainte de a se prinde de stâlpul patului. Pielea lui bronzată devenise cadaverică. Celălalt braţ îi era pus peste stomac, parcă pentru a-l ţine în loc.

„Poate că Morgan al tău va descoperi că gustul răzbunării este mai amar decât se aşteaptă."

Amintirea cuvintelor ciudate ale lui Enid şi dorinţa subită a verişoarei ei de a găti ciuperci trezi o bănuială cruntă în mintea Sabrinei.

Morgan se îndreptă cu un efort vizibil.

- Spune-mi, prinţesă, papa al tău te-a folosit drept momeală sau tu, cu mâinile tale delicate, ai amestecat otrava?

Sabrina voia să se apere de acuzaţia lui, dar când Morgan se legănă pe picioare, ea se ridică în genunchi şi se întinse spre el.

Morgan se feri.

- Stai departe de mine, diavoliţă frumoasă! Dacă nu îmi oferi nici un răspuns, le voi căpăta cu forţa din gâtul însângerat al tatălui tău.

Se repezi spre uşă, dar în scurtul moment de respiro, sabia devenise prea grea pentru braţul lui. O târî după el, scoţând aşchii din lemnul şlefuit al podelei. Sabrina se dădu grăbită jos din pat, împiedicându-se de pături, şi prinse cea mai apropiată parte din trupul lui la care putea ajunge - piciorul.

- Morgan, nu! Nu trebuie să faci asta!

O târî câţiva paşi, dar ea se agăţă de el cu toată puterea.

- Ascultă-mă, Morgan! Tata nu a avut nici o legătură cu otrăvirea!

Morgan îşi frecă fruntea de parcă ar fi putut să îşi maseze cuvintele acelea în creierul înceţoşat. Privirea lui coborî încet pe a ei. Ochii i se fixară pe ea cu o claritate care îi îngheţă sufletul.

Sabrina înghiţi în sec. Nu avusese timp să se pregătească pentru acest moment. Cămaşa de noapte i se ridicase. Muchia netedă a n.ibioi lui Morgan îi atingea coapsa. Muşchii de fier ai coapsei lui zvâcneau sub strânsoarea ei.

Sabrinei i se ridică părul pe ceafă când el spuse blând:

- Tu?

Sabrina îşi plecă privirea. Cum ar putea să o lase pe verişoara ei sfioasă să înfrunte furia acestui bărbat? Enid nu ar supravieţui nu i măcar unei răbufniri fierbinţi a temperamentului său. În afară de asta, Enid acţionase nechibzuit în încercarea de a o proteja.

- Crezi ce vrei, Morgan MacDonnell, spuse ea încet. Întotdeauna ai făcut-o.

Privirea lui Morgan căzu pe ceafa ei. Un văl de bucle îi ascundea obrajii fierbinţi ai Sabrinei în timp ce aştepta lovitura săbiei.