Șoaptele trandafirilor

Capitolul XVI

Sabrina nu considera doi metri de muntean rânjit ca fiind o mică problemă. Un obstacol crucial părea o descriere mai potrivită. Din moment ce tocmai îşi prezentase pentru amuzamentul lui evident planul ei laş de retragere şi abandon, alese să atace, şi nu să aştepte reacţia lui.

- Ne-ai urmărit, îl acuză ea.

- Da, şi ne-a cam luat puţin ameţeala.

- Ameţeala?

Morgan păşi într-o parte şi întinse un braţ spre pământ. Enid reuşi să pară atât mizerabil de vinovată, cât şi neruşinat de fericită când îl văzu pe Ranald stând în spatele lui, ţinând frâiele lui Pookah. Sabrina ar fi jurat că zărise un licăr maniac de satisfacţie în ochii calului.

Confuză, studie drumul pe care l-ar fi tăiat în două dacă Morgan nu le-ar fi oprit. Zăpada grunjoasă fusese tasată, dezgolind ramurile şi ferigile de dedesubt, de parcă cineva luase o mătură şi le dezgropase de sub omăt. Sabrina aruncă o privire peste umăr, la trena udă şi greoaie a pelerinei.

Morgan încuviinţă din cap, confirmându-i bănuiala că nu făcuseră nimic altceva decât să meargă într-un cerc larg încă de când părăsiseră castelul, trasându-i o hartă atât de precisă, încât le-ar fi putut urmări tot drumul până în Cameron, dacă ar fi vrut.

- Eşti mândru de tine? întrebă ea.

- Ai fi putut să te descurci mai bine. I-l luă pe Pugsley din braţe. Câinele îşi arcui spatele, agitându-se nebuneşte pentru a-i linge faţa lui Morgan.

-Trădătorule, bombăni Sabrina.

Morgan îi dădu câinele lui Ranald.

- Du câinele şi femeia înapoi la castel.

Pretinzând că era vorba despre ea, Sabrina se îndreptă către adăpostul relativ al vărului soţului ei. Morgan o prinse de glugă.

- Cealaltă femeie.

Sabrina se răsuci şi se încruntă la el.

-Are un nume, să ştii.

Morgan oftă.

- Domnule MacDonnell, vrei, te rog, să îi escortezi pe Lordul Pugsley şi pe Lady Belmont înapoi la castel?

- Da, aşa voi face, răspunse Ranald rânjind lacom. Cu plăcere.

Aruncându-i o privire prin care îşi cerea iertare, Enid trecu pe sub braţul întins al lui Ranald şi îşi aruncă braţele în jurul Sabrinei.

- Nu te voi lăsa să o iei.

Morgan îşi dădu ochii peste cap şi îşi încrucişă mâinile la spate. Tonul îi era aproape dureros de cumpătat.

- Domnişoară Belmont, am fost foarte răbdător cu intervenţia dumitale în căsnicia mea, alegând să iert ceea ce suspectez că a fost o încercare neîndemânatică de a mă ucide. Enid păli. Privirea lui căzu pe Sabrina, ochii fiindu-i aprinşi de o lumină sălbatică. Ea se agăţă de Enid, simţindu-şi genunchii îngheţaţi topindu-se sub căldura privirii lui.

- Dar nimeni, continuă el, nici dumneata, nici un regiment de Cameroni, nici diavolul însuşi nu mă va împiedica să îmi iau soţia în noaptea asta.

Cu aceste cuvinte, Morgan se aplecă şi o ridică blând pe Enid peste umăr. Ranald se clătină când Morgan i-o predă lui. Ferindu-se de dinţii arţăgoşi ai lui Pookah, o săltă pe Enid, cu capul înainte, pe cal. Ea scoase o batistă din mantie şi o flutură tristă în semn de rămas-bun, în timp ce Ranald mâna calul spre castel. Dispărură printre copaci, lăsând-o singură cu soţul ei.