Șoaptele trandafirilor

Capitolul X

La auzul numelui lui Morgan rostit cu adoraţie de buzele altei femei, Sabrina se trezi instantaneu. Creatura ciufulită din patul soţului ei nu era adepta falsei modestii. Nici măcar nu se deranjă să îşi acopere sânii goi cu cearşaful. Un acces neaşteptat de curaj o cuprinse pe Sabrina. Se încordă, alunecând din braţele lui ca o scândură de lemn.

Maxilarul lui Morgan se încordă în acelaşi timp cu propriile gânduri, dar el era un om al acţiunii, nu al cuvintelor. Merse lângă pat, o acoperi pe intrusă cu un cearşaf şi o conduse spre uşă fără să se deranjeze să o roage să plece.

Frumoasa blondă îşi târî picioarele în timp ce trecu pe lângă Sabrina.

- Cine naiba e asta?

Simţindu-se măruntă, udă şi murdară, Sabrina încercă să nu se lase copleşită de ostilitatea femeii.

Morgan o împinse pe coridor.

- Soţia mea, răspunse el, închizând uşa încet, dar cu fermitate în faţa femeii năucite.

Fără să se întoarcă spre ea, Morgan se sprijini de uşă cu palmele întinse şi într-un genunchi. Tăcerea se aşternu între ei, mai asurzitoare decât bolborositul sporadic al focului.

Sabrina aplaudă încet.

- Elegant procedat. Brian ţi-ar fi apreciat tehnica. Ai dat-o afară de parcă nu ar fi fost altceva decât un încălzitor de pat care s-a răcit.

-Nu este asta.

- Nu îi datorezi nici o explicaţie?

- I-am explicat. Se întoarse spre ea, încrucişându-şi braţele într-o poziţie care ar fi putut fi ameninţătoare sau provocatoare. Să o chem înapoi? Sunt puţin obosit, dar încă nu a venit ziua în care să nu vă pot face faţă amândurora.

Sabrina ignoră căldura ce îi urcă în obraji. Morgan părea hotărât să nu rateze nici o ocazie de a-i aminti genul de bărbat cu care se căsătorise.

- Nu am putut să nu observ o asemănare de familie în trăsăturile ei. Cine este? Iubita ta? Verişoara ta? Sabrina făcu o pauză pentru ca efectul insultei să fie mai puternic. Sora ta?

- Alwyn este verişoara lui Ranald.

- Dar credeam că Ranald este vărul tău. Când Morgan ridică încurcat din sprâncene, Sabrina îşi masă tâmplele cu degetele. O, nu contează. Sunt prea obosită ca să descâlcesc ramurile întortocheate ale arborelui genealogic al clanului MacDonnell. Presupun că eşti norocos că ştii cine este mama ta.

Când deschise ochii, Sabrina se sperie să îl vadă pe Morgan venind hotărât spre ea. O făcu să meargă cu spatele spre şemineu, fiecare cuvânt ieşind din gura lui asemenea unui glonţ dintr-un pistol.

- Nu am dormit de treizeci şi şase de ore, fetiţo, şi începe să îmi afecteze judecata. Aşadar, dacă nu eşti dispusă să îmi extinzi arborele genealogic aici şi acum, nu am nici un chef să discut cu tine.

Temperamentul lui Morgan emana mai multă căldură decât locul. În timp ce Sabrina îşi lăsă capul pe spate pentru a-i întâlni privirea, toate temerile de care uitase când fusese ghemuită în braţele lui reveniră. Bărbaţii din clanul MacDonnell erau recunoscuţi pentru câteva lucruri - sălbăticia, apetitul sexual nesăţios şi ura pentru cei din clanul Cameron. Se temea că era pe cale de a le descoperi pe toate trei, aflându-se la mâna nemiloasă a acestui uriaş prost dispus.

Morgan ridică braţul, aruncând o umbră pe chipul ei. Sabrina se făcu mică lângă zidul cald, încercând să nu tremure. În toată viaţa ei, nimeni nu o lovise, nici măcar când meritase. Dar, cum lusese avertizată că MacDonnellii dispreţuiau orice dovadă de slăbiciune, închise ochii strâns şi se rugă să nu plângă când acea mână uriaşă avea s-o lovească.