Șoaptele trandafirilor

Prolog

Scoţia, Highlands 1718

Sabrina Cameron îşi atinse nasul de unul dintre trandafirii cu flori mari ai mamei sale. Firicele de polen îi gâdilau nările. Strănută, apoi îşi acoperi gura cu mâna dolofană şi se ascunse mai bine în tufiş.

Veneau alde MacDonnell, iar o mişcare neatentă ar fi putut-o transforma în friptură pe Cameron până la sfârşitul zilei.

Sabrina se înfioră de groază şi de încântare totodată. Clanul MacDonnell îi bântuise coşmarurile o bună parte din scurta ei viaţă. Erau uriaşi fioroşi, aşa şopteau fraţii ei la lumina lumânărilor, pe jumătate oameni, pe jumătate bestii. Creaturi păroase care mergeau pe două picioare şi nu purtau nimic altceva decât piei de animale. Copiii lui Cameron Glen tremurau de teama lor, iar bărbaţi în toată firea aveau grijă să nu se îndepărteze de sat după lăsarea serii.

În nopţile fără lună, când câinii de vânătoare urlau şi scheunau în jurul zidurilor conacului, se spunea că un MacDonnell cutreiera pădurile întunecate după pradă, căutând băieţei sau fetiţe neastâmpărate pe care să le ducă înapoi în bârlog.

Sabrina dădu la o parte frunzele lucioase pentru a arunca o privire. Mama ei stătea în genunchi la marginea potecii, săpând pământul din jurul tufişurilor de trandafiri cu o mistrie argintie. Nori joşi care prevesteau ploaia despicau soarele în aşchii roşietice şi orbitoare, căzând în părul ei prins într-un coc înalt. Câţiva căţeluşi cu feţe de mops se cuibăriseră pe mantia ei abandonată.

Un mârâit şi un chicot răsunară drept avertisment în timp ce poarta de fier fu deschisă, iar fraţii Sabrinei intrară galopând în grădină. Brian călărea pe umerii lui Alexander, strigând porunci şi biciuindu-l cu o nuieluşă de merişor. Nechezatul lui Alex deveni scheunat. Îşi arcui spatele, răsturnându-şi fratele mai mic pe iarba lucioasă. Se rostogoliră amândoi, luptându-se, alunecând direct pe faldurile rochiei mamei lor.

Elizabeth Cameron le despărţi buclele roşcovane zburlite cu o îndemânare dobândită în zece ani de practică. Băieţii atârnau de tunicile lor, captivi într-o capitulare ruşinoasă.

Femeia îi scutură cu blândeţe, accentul englezesc tremurându-i de supărare.

- Ar trebui să vă dau cap în cap. Vreţi ca sora voastră să vă înveţe năzbâtiile?

Le scutură iarba de pe genunchii celor mai buni pantaloni ai lor. Brian îi întoarse favoarea, scuipându-şi în palmă şi ştergându-i o pată de pământ de pe obraz.

Alex bătu din călcâie.

- Papa ne-a trimis cu un mesaj, rosti el, din accentul lui scoţian răzbătând importanţa. Vine MacDonnell.

Brian aruncă o privire piezişă tufişului tremurând.

- Şi se spune că este flămând. Cu poftă de fetiţe cu părul negru.

Sabrina ieşi împleticindu-se din ascunzătoare.

- L-aţi văzut? Chiar este acoperit cu păr din cap până-n picioare?

- Da, şi are colţi ascuţiţi, de pe care se prelinge sângele. Alex îşi încovoie mâinile ca pe nişte gheare şi îşi dezgoli dinţii.

- Alex! spuse cu asprime mama. încetează să îi mai împuiezi capul cu prostii surorii tale.

- Ascult-o pe mama, băiete! Glasul vioi îi făcu pe toţi să întoarcă privirile. Urechiuşele prinţesei mele aud numai prostii acum.

- Papa! Sabrina se repezi spre bărbatul de lângă poartă.

Prezenţa lui Cameron păru să umple grădina când îşi ridică în braţe unica fiică. Era o replică atât de mică a lui, încât ai fi zis că o sculptase cu propriile mâini. Ochii ei de un albastru-închis licăreau sub genele negre. în timp ce Sabrina îi acoperea barba cu sărutări, el îi făcu cu ochiul soţiei sale printre buclele negre ale micuţei.