Pasiuni trădătoare

Capitolul 4

Bryan

"La naiba, ce are ea și nu au altele!" se întrebă el tot mai des din clipa când acea femeie dăduse buzna în viața sa în acea noapte.

Trecuse mai mult de o lună de când se afla la mii kilometri depărtare și tot nu se simte în stare să o uite pe femeia cu părul negru și pielea de porțelan, care îi bântuie gândurile și visele neîncetat. Imaginea trupului ei zvelt îl urmărea pretutindeni, oriunde nu s-ar fii aflat.

Era miezul zilei, iar Bryan se afla în biroul cazinoului său, ascunzând-use de femeile insistente care îl vânau neîncetat de când sosise în Vegas. La început se folosise de acest lucru, dar acum deja era plictisit de ele. Bărbatul dorea doar o femeie, celelalte nu i se mai păreau atât interesante și atrăgătoare.

Zâmbi larg în spatele biroului său imens, acele femei care erau în fiecare zi prezente în cazinoul lui erau capabile de orice numai să îl atragă în mrejele lor. Pe când el își dorea să cadă doar în mrejele unei anumite femei.
La naiba!
Pe cine încercă el să păcălească?
Deja căzuse în mrejele acestei femei.
Înjurând, se ridică din scaunul său, simțind cum nervozitatea îl cuprinde.
Avea nevoie de mișcare pentru a își pune gândurile în ordine. Începuse să măsoare podeaua încăperii cu pași largi, plimbându-se încolo și încoace trăgând neîncetat de părul său, reflectând la acțiunile sale stupide din ultimele săptămâni, total necaracteristice persoanei lui. 
A părăsit Londra în grabă, evocând că era nevoie de prezența lui aici în Vegas, ceea ce era doar o minciună. Adevărul fiind că a părăsit Londra numai pentru a scăpa de prezența ei. Când o știa sub acoperișul lui, fără să o aibă, înnebunea la propriu. Cât se aflase cu ea sub același acoperiș, reuși să o evite cu succes, până în momentul când într-o zi apăruse în fața ochilor lui pe coridor, derutând-ul și incitând-ul.
Tânăra îl privise cu acei ochi mari și inocenți încât îl răscoli până în străfunduri. În acea zi Bryan nu avusese o clipă de liniște, din greu a rezistat să nu se ducă după ea și să o facă a lui. După o noapte nedormită, furios pe el însuși părăsi Londra punând astfel distanță între ei. La început a fost convins că dacă se va afla cât mai departe de ea, va reuși să și-o scoată din capul său, căci chiar și el înțelegea că cu fiecare oră trecută lângă ea va deveni bolnav de ea.

În ultimele săptămâni a ieșit cu câte o femeie diferită în fiecare seară, nu exista vreuna care să nu fie dornică să se afle în patul lui. Femeile îl vânau neîncetat. Iar el a profitat din plin de acest lucru, culcându-se zilnic cu o nouă femeie doar pentru ca să o uite pe ea, dar totul a fost în zadar. Când făcea sex cu vreo femeie, fie ea blondă, roșcată sau brunetă, el își imagina că ea era sub el, că pe ea o pătrunde, pe ea o sărută, că al ei era părul răsfirat pe pernă. Începuse să devină bolnav după o femeie pe care nu a avut-o niciodată.
Această slăbiciune a lui pentru ea nu îl încânta nici într-un fel. Pentru Bryan dragostea reprezenta un pericol. Cunoștea pe propria piele efectul dragostei, era de părerea că dragostea pentru o femeie te face slab.
Nu își dorea să fie  din nou, pentru că a fost odată, atunci a suferit enorm. Astfel și-a promis că nu va mai fi niciodată. De câțiva ani calea spre sufletul lui era închisă, nu va permite nimănui să îl atingă. Dragostea era doar pentru acei slabi. 

Cazinoul era deschis de o săptămână, totul era pus la punct, dar el tot se afla în Vegas, pierzându-și timpul in zadar, doar ca să nu dea ochii cu ea, căci nu era sigur că își va mai putea ține mult timp șlițul închis in preajma ei.
Nu își amintea să mai fi dorit vreodată o femeie cum o dorea pe ea. De la prima vedere a dorit-o de aia a  și inventat farsa cu servitoare fiindcă știa că numai așa putea să o aibă.
Dar și tatăl ei era pierdut, trecuse deja două luni, și el nu rezolvase nimic, doar se înglodase și mai mult în datorii.
"La naiba! Ce fac eu aici? De ce nu îmi iau ce îmi aparține?" gândi el.
Simțind cum își pierde și puțina luciditate care îi mai rămăsese, luă telefonul și îl apelă pe Dave, acesta după primul apel răspunse:

-Dave! Azi ne întoarcem la Londra, zise Bryan hotărât ca să își ia ce îi aparține în sfârșit.

Peste trei ore se afla deja în avion, datorită lui Dave care a organizat totul destul de repede, fiind nu numai un prieten bun dar și un angajat competent. Cu toate că nu a privit cu ochi buni ideea lui Bryan de a se întoarce înapoi, acesta îl însoți. Bryan știa că prietenul său nu era de acord cu intențiile lui, dar nu auzise încă părerea acestuia, dar era sigur că o va auzi foarte curând. Avea deplină încredere în prietenul său căci nu numai odată acesta și-a demonstrat loialitatea lui.

În timpul zborului gândurile lui Bryan fuseseră într-una la ea, la ochii ăia verzi și enormi ca două lacuri în care te scufundai cu ușurință, la corpul ei care emana o enormă  senzualitate. Tânăra  era capabilă să scoată orice bărbat din minți numai legănând-uși puțin șoldurile în fața lui și privind-ul inocentă cu ochii ăia.
Era magnifică!

În urma tuturor argumentelor aduse  pro și contra pe care și le prezentase singur,  Bryan se hotărî ca ea va fi în sfârșit a lui, căci a așteptat prea mult. Zâmbi, să îl audă cineva: "Bryan fustangiul, se topea după servitoarea sa, când putea să aibă orice femeie își dorea".
O va face a lui cât mai curând, iar mai târziu după ce se va sătura de ea, va scăpa cu ușurință de ea. Spera că doar o noaptea cu ea îl va lecui de dorință pentru ea. Iar după un oarecare timp o va elibera, permițând-ui să plece unde dorește ea, poate o va ajuta și material. La bordel să o trimită nici vorbă, căci chiar dacă existau zvonuri că bordelul iar fi aparținut lui, erau doar zvonuri. Bordelul aparținea unui cunoscut de al lui, și toate fetele din bordel lucrau acolo benevol, nefiind impuse sau bruscate nici într-un mod.
Bryan nu deținea nici un bordel, într-adevăr avea legături cu Mafia locală, dar toată avuția lui provenea din cazinourile lui nu din afaceri murdare.
Zvonurile despre el îl ajutau să își mențină autoritatea de aia și nu le contrazicea, chiar din contra le alimenta singur.

Zborul a fost unul din cele mai lungi pe care le avusese vreodată, căci gândurile lui fuseseră numai la ea.
Era nerăbdător să ajungă la ea.
Era seara, trecut de cinci când mașina sa ajunse în ograda reședinței sale. Bryan coborî în grabă din mașină, nu mai așteptă ca să se deschidă portiera, cu pași vioi se îndreptă spre casă.

În casă era liniște, dar din bucătărie se auzeau voci și râsete. Bryan se îndreptă într-acolo, încremeni când văzuse scena din fața ochilor săi:  James, șoferul său , era cu brațele sale in jurul taliei lui Allison, stăteau ambii îmbrățișați. Bryan îi privea fără să se miște sau chiar să respire. Chiar în acel moment, în fața ochilor lui James se aplecă și o sărută pe Allison.
Atunci el simți cum furia îl cuprinde. Își strânse  palmele în pumni, unghiile îi intraseră în carne până la sânge, astfel se abținu  să nu facă o moarte de om acolo la el în bucătărie.

- Ce credeți voi că faceți? strigă el furios, cei doi tresăriră și întoarse capurile spre el.

"Ticălosul! Îl omor! A avut îndrăzneala să pună mâna pe ce este al meu! " își zise el.

Allison îl privea speriată, pe când James era calm și îl privea furios, iar mâinele lui se aflau în continuare pe talia ei. Bryan o privi pe Allison, aceasta roși instantaneu la față, își puse palmele pe pieptul lui James și încercă să îl îndepărteze de ea, dar ăla o trase mai aproape de el. Tânăra îl privi speriată pe James apoi aruncă o privire spre Bryan cu ochi plini de groază.
Bryan se uită dezgustat la scena care se derula în fața lui, fata avea frică de el.

"Excelent! Nu sunt singurul care vrea să i-o tragă, acum trebuie să stau la rând", își zise el înciudat,  în timp ce furia mocnea în el.