Pasiuni trădătoare

Capitolul 30

Bryan

-Ce faci tu aici? întrebă el furios.

"Ce surpriză!" își zise el.

O privi lung câteva secunde din cap până în picioare realizând imediat cât i-a lipsit în ultimile săptămâni.

O privi mai atent și observă că tânăra slăbise, era palidă și fragilă. Îi venea să se ducă să o ia în brațele sale și să o aline, dar sentimentul de ură nu îi permitea să facă această mișcare.

Dacă nu ar fi toată tensiunea aceasta dintre ei, s-ar năpusti asupra ei ar lua-o în brațe și ar săruta-o pînă la pierderea respirației. Dar nu putea să o ierte așa ușor. Era conștient că o parte din vină era și a lui, dar tăgăduirea faptului că avea un copil era de neiertat pentru el. Nu putea să o ierte așa ușor!

-Te-am întrebat ce faci aici? repetă el calm. Cine te-a lăsat să intri în casă?

Ea își ridică bărbia în sus înfruntându-l din priviri:
-Victoria! Chiar ai crezut că nu ai să mă mai vezi vreodată? zise ea.

Bryan trecu pe lângă ea și se duse la barul din capătul celălat al biroului, simți nevoia acută de tărie, orice tărie, pentru a putea face față acestei întâlniri neașteptate.

Își turnă un pahar de alcool și îl dădu peste cap, în spatele lui se auziră pașii ei.

-Nu am să te permit să îmi ia-i fata! zise ea. Avem drepturi egale! Sunt mama ei! strigă ea.

Brayan se întoarse furios spre ea, cu nările mărite din cauza nervozității care a pus stăpânire pe el. De abia se ținea în mâini să nu se năpustească asupra ei, o privi cu ochi roși de furie mocnită.
Femeia nu se îndepărtă de el, ci spre marea lui mirare venise în întâmpinarea lui replicându-i:

-Am să mă lupt pentru ea! Mă auzi! Voi face orice pentru ea!

Bryan zâmbi răutăcios privind-o atent fără a o scăpă din priviri.

-Orice! zise el zâmbind dea-binelea.

Atunci, probabil Allison se sperie de reacția lui, căci făcuse un pas în spate, dar el o urmă mai îndeaproape cu zâmbetul încă întipărit pe față.

-Orice zici! o întrebă el, întinse mâna dreaptă și o apucă cu un deget o șuviță din părul ei negru și mătăsos.

Bryan privi femeia din fața lui, se vedea frică în ochii ei, era mai mica ca statură decât el dar nu se sinchisea nicicum să îi țină piept.
Îl rănise enorm! Îl trădase ascunzându-i că are un copil! Nu o va putea ierta curând, poate niciodată ea nu va primi iertarea lui, dar ura față de ea nu potolea nicicum foamea  pentru ea, în pofida la toate încă o dorea.

La întoarcere în Londra, ieșise din prima seară la agățat cu gândul că dacă se va culca cu alta îl va putea șterge pentru totdeauna din sufletul și din  mintea sa.
De atunci trecuse trei săptămânii, pe parcursul acestei săptămâni avusese numeroase relații cu femeii diferite, dar niciuna nu era ca ea.
Numai pe o dorea!
O privi mai bine, rotițele din capul lui începură să se învârtească cu repeziciune. Atunci, o idee se ivi în capul lui. Știa cum să își potolească foamea pentru ea cât și cum să o pedepsească.

Lăsă șuvița de păr să cadă la locul ei pe umărul ei firav, și își îndreptă degetele spre bărbia ei, Allison încercă să îi îndepărteze mâna dar nu reuși.
Bryan cu ochii urmărind atent fiecare emoție a ei, o apucă de bărbie ridicându-i fața spre el, ea începu să se zbată:
-Nu! Lasă-mă! strigă Allison.

Spre surprinderea lui Bryan, ea ridică o palmă , și înainte să realizeze ambii ce se întâmplă, palma ei se izbi de obrazul lui. Sunetul loviturii se auzi în încăpere, mai apoi ea își ridică ochi și îl privise blocată de ceea ce făcuse. Bryan își întoarce încet fața spre ea și o privi. Ochii lui luceau de furie și ură.