Pasiuni trădătoare

Capitolul 32

Bryan

Ceasul din biroul său bătu ora unu, miezul nopții.
Sunetul singuratic răsună în liniștea încăperii. Pe când, Bryan termină al nu știu câtelea pahar de alcool.

Stând în beznă, epuizat, reflectă la ceea ce se întâmplase doar cu câteva ore în urmă. Nici acum nu putea realiza că fusese în înăuntrul ei, o posedase ca nebunul, încă și acum simțea gustul ei pe buzele sale. Mirosul ei feminin era impregnat în nările lui.
Femeia i se dăruise cu totul, după pasiunea covârșitoare era mai mult ca sigur că la mijloc erau și sentimente. Încă ținea la el! După toți acești ani, Allison nu îl uitase.
Trei ani a tot visat să și-o revendice iar astă seară a făcut-o în sfârșit. După partida furtunoasă pe care au împărțit-o amândoi, Allison adormise fiind stoarsă de puteri. Iar pe Bryan somnul îl ocoli. Bărbatul se rezemă de o pernă și o privi câteva minute lungi cum dormea, adânc și dulce. În somn, părea atât de tânără, nevinovată și fragilă.  Vina începuse să îl macine, chiar dacă i se dăruise lui fără nici o inhibiție, totuși Bryan remarcase lipsa ei de experiență în pat. Ceea ce însemna că el învinuit-o pe nedrept.

"Doamne, Dumnezeule! " își zise el.

Pe parcursul acestor trei ani el le-a tras-o la diferite femei pentru a o uita, pe când ea și-a dedicat viața fetiței lor. Ea care era o ființă atât de pasională, a fost nevoită să își înfunde undeva pasiunea sa.
Regretele începură să îl tortureze. Ceea ce întâmplase era din cauza lui, dacă nu o ataca atunci pe coridor nimic nu se întâmpla. Nici acum încă nu înțelegea ce l-a apucat.
S-a comportat ca un om al peșterii. Dar o dorea! Dorința a fost mai presus celorlalte sentimente. La început și-a dorit să o pedepsească, dar numai a atins-o și s-a pierdut cumpătul, sfârșind în patul ei.
Cu mintea încă tulbure,  se sculă din pat, aruncându-i o privire scurtă femeii din pat, își strânse hainele de pe podea și plecă. Următoarea locație a fost biroul lui unde se hotărî să își bea amarul, astfel și îl prinse ora unu, miezul nopți.

Ridică capul și privi ceasul, ar trebui să se ridice din scaunul ăsta blestemat, dar nu avea nici o voință să se ridice și să se ducă la culcare în patul său. Cine îl aștepta acolo? Nimeni! Doar un pat rece și gol. Zâmbi trist. El și-ar fi dorit să se afle acum în alt pat, lângă ea, dar nu știa cum va reacționa ea atunci când se va trezi și va realiza cum s-a dăruit lui doar cu o seară în urmă.
Bryan oftă obosit, totul s-a întâmplat doar din cauza sa. El a atacat-o, el i-a amintit de înțelegerea lor tâmpită.
Mâine dimineață, Allison îl va evita, se va ascunde de el, sau îl va înfrunta furioasă, aruncându-i în față toate neajunsurile lui.
"La naiba!"
Bryan își aminti că mâine era invitat la un dineu organizat pentru strângerea de fonduri pentru copii din Africa. Copiii orfani era punctul lui slab, mai ales că a fost și el un copil orfan care a dus lipsă de foarte multe lucruri până  în adolescență când a început să își câștige singur bucata de pâine. Din această cauză, mereu era implicat când venea vorba de ei, atât Dave cât și Alexa erau mereu alături de el. Prieteni nu odată s-au implicat și au ajutat orfelinatele din țară. Mâine, sau mai bine zis astăzi, iată că era iarăși invitat la un astfel de dineu.

Privi paharul din mână, îl roti câteva secunde concentrându-se la mișcarea alcoolului de culoare închisă.
Atunci și îi veni o idee cum să se deschidă față de ea, să îi arate o parte din el, aceea parte despre care puțini știau. O va lua cu el. Nu pentru a o pedepsi, doar pentru a o face să îl înțeleagă cât de puțin , mai apoi cu timpul poate va înțelege de ce s-a comportat astfel de crud cu ea cu trei ani în urmă.

A doua zi, cu o durere asurzitoare de cap, Bryan se duse direct la el în birou.
Nu avea destulă putere să se plimbe prin casă, excesul de alcool de aseară își arătă efectul chiar când deschise ochi de dimineață. Lumina soarelui care se reflecta prin geamul dormitorului său îl orbi de cum deschise ochi. Înjură puternic, cu ochi încă închiși reflectă la locația sa. Deci, se afla în patul său! Dar cum ajunse acolo? Nu își amintea nimic.
Cu mult efort depus, părăsi întru-n sfârșit patul său peste câteva minute.
Își puse niște haine la nimereală și se duse direct în birou, de unde și ceru să i se aducă cafeaua.
Cafeaua și-a adus contribuția sa căci peste alte treizeci de minute Bryan se simțea mai bine, doar capul îl durea puțin.
Simțind cum își pierde răbdare o chemă pe Allison  la el în birou. De când s-a sculat gândurile lui sunt la ea. Dorea să o vadă, să afle ce avea ea de spus după noaptea trecută. Dar după lipsa ei până acum, Bryan era sigur că ea regreta ce sa întâmplat, suferind în tăcere.