Pasiuni trădătoare

Capitolul 11

Allison

"Doamne, sunt cu adevărat însărcinată!"

Noaptea conceperi acestui copil îi trecuse prin fața ochilor chiar în acea clipă când faptul că este însărcinată se adeveri. Deja cale întoarsă nu exista, era însărcinată și atât, nu erau presupuneri, îndoieli, testul de sarcină pozitiv din mâinile ei confirmă totul.   Groaznicele amintirile din acea seară o lovise crunt, își aminti totul cu durere, cum fusese forțată de Bryan și cum trupul ei fusese subjugat fără milă, iar acum iată și rezultatul acelei seri, creștea în burta ei, tânăra zâmbi trist. Dar indiferent de împrejurimile în care a fost conceput, copilul exista acolo, duse mâna instinctiv la burtă  și o mângâi.
"Voi avea un copil!"
Allison zâmbi printre lacrimi, chiar dacă știa că copilul ei era de mărimea unui bob de mazăre simți deja conexiunea cu el, deja îl iubea.

"Acum, copilașul meu",zise ea în timp ce își mângâia burta, rosti printre lacrimi "nu ne rămâne decât să sperăm ca tatăl tău se va bucura când îi voi da vestea."
Gândul la tatăl copilului ei îi provocă o durere imensă din momentul când el plecase. Ar fii dorit ca el să fie acum lângă ea pentru a împărtăși împreună acest moment minunat care va schimba viitorul lor. Vor fi părinți!

Se auzi un ciocănit în ușa, Allison își  șterse imediat lacrimile de pe fața ei cu ambele mâini, nu își dorea ca cineva să fie martor la durerea ei.
Abordă un zâmbet fals pe față și se duse să deschidă ușa, în fața ei se afla Victoria care avusese nevoie să arunce doar o privire asupra feței ei ca să își dea seama de rezultatul testului. Aceasta  se apropie de Allison și o cuprinse într-o îmbrățișare strânsă:

-Mă bucur pentru tine draga mea, ai să
vezi totul va fii bine, Bryan se va bucura când va auzi.

Allison izbucni în hohote de plâns când auzi numele lui, realitatea cruntă o izbi. Era doar o prizonieră în acea casă. Era puțin probabil ca sarcina să rezolve situația ei cât de cât.

-Shh! Nu plânge! Ștergeți lacrimile, zise Victoria, încercând să o liniștească.

Aceasta încercă să se calmeze, lacrimile nu o vor ajuta cu nimic, trebuia să fie puternică până va da ochii cu Bryan și îl va anunța despre sarcină, dar o trecură fiorii când se gândi cum va fii comportamentul bărbatului. Putea doar spera că va fii rezonabil, desigur Allison înțelegea că între ei era o relație stranie care a și început cu stângul.
Nu se aștepta ca bărbatul să îi mărturisească dragostea, totuși se aștepta la puținul ce îl putea obține de la el, să fie respectată ca mamă a viitorului lui copil.

- Să mergem, am facut prajitura ta preferată cu piersici, acum trebuie să mănânci ca pentru doi, zâmbi Victoria și  o apucă de mână, îndreptând-o spre ușă. Am cumpărat și un ceai foarte gustos, să mergem.

Bryan se întoarse peste trei zile, în tot acest timp Allison trecu prin toate stările sufletești posibile, când plângea, când râdea, când se ruga, credea că își iese din minți dacă nu va vorbi cât mai curând posibil cu Bryan. Într-o zi, rezistența sa cedă, astfel se pornise să îl  sune, puse mâna pe telefon dar după ce  formă numărul lui de telefon, abandonă receptorul și plecă rapid din cameră, ca tentația să fie mai mică, îl
va aștepta. Noutatea care o avea pentru el nu era pentru telefon.

Peste alte câteva zile, iată că în sfârșit Bryan venise, de două ore se afla la el în birou, cum sosise se închise la el în birou, nu vorbise cu nimeni.
Asta se întâmplase cu două ore în urmă , de atunci nu auzise nimic de la el.

Atunci, când se răspândi vestea că el a sosit, Allison se refugiase în bibliotecă, pentru a se calma. Tot încercă să caute cuvintele potrivite pentru a îl anunța, măsură camera în lung și în lat, dar fără succes, zbuciumul era prea mare.