Pasiuni trădătoare

Capitolul 5

Allison

-Ce credeți voi că faceți?

Se auzi o voce furioasă în spatele lor.
Allison tresări speriată când acea voce, mult cunoscută străpunse liniștea casei. Îngrozită se albi momentan pe față, îl îndepărtă rapid pe James,  iar acesta o eliberă din brațele sale. Totuși se pare că era prea târziu după privirea ucigătoare a bărbatului de abia sosit.
Probabil era prostesc că se lăsase sărutată, dar dorise să vadă cum se simte un sărut, cum e să fi iubită. Sărutul acesta fiind primul ei din viața ei.

În acel îngrozitor moment Allison tremura toată. Aruncă o privire spre James, bărbatul își ținea pumnii strânși, iar maxilarul său era încleștat. Ambii bărbați se aflau în poziție de luptă, privind-use cu ură. Allison se făcu mică în prezența lor, privindu-i pe ambii se aștepta în orice moment să sară unul la beregata altuia.
Cuprinsă de spaimă tânăra începuse să transpire, când ridică  privirea și se uită la Bryan, tresări, acesta o privea cu o ură enormă încât o trecură fiorii.

-Dave! urlă  el furios.

Dave apăruse de îndată pe ușă, cuprinse repede cu privire încăperea, își aținti câteva clipe ochii asupra lui Allison, în privirea lui aceasta văzuse condamnare, se roși.

-Dave! zise Bryan. Condu-o la ea în odaie. James! Tu mă vei urma, trebuie să vorbim, porunci Bryan cu maxilarul încleștat și cu ochii reci.

-Nu merg nicăieri! răspunse calm James. Putem vorbi și aici, tu...

Își îndreptă privirea spre Dave:
-Să nu îndrăznești  să o atingi măcar cu un deget!

După cele spuse acesta se poziționă  în fața lui Allison, umbrind-o în totalmente cu trupul său masiv.

Bryan se înfurie mai tare, o roșeață apăruse pe  fața sa.

-Cum îndrăznești să atingi ceea ce îmi aparține? strigă Bryan furios. Ea! arătă cu degetul în direcția lui Allison, aceasta făcuse un pas în spate îngrozită de privirea lui.
-Este a mea! urlă bărbatul furios.

-Ce ai spus? Ea nu este a nimănui! Chiar acum demisionează!

James se întoarse spre Allison, privind-o cu o tandrețe uimitoare cuprinse chipul ei în palmele sale largi, cu degetele mari șterse lacrimile ei de pe obraz care nu se mai sfârșeau.

-Scumpo! Demisionează acum! șopti el.
Vom pleca împreună astăzi! Mâine ne putem căsători, zise el privind-o în ochi cu dragoste.

Allison se îngrozi de ceea ce văzu în privirea bărbatului. O iubea! Dar ea? Ea nu îl iubea! Dumnezeule! Acum ce va face!
Regretul începuse să o macine, a fost o egoistă. S-a folosit de acest bărbat pentru a își demonstra sieși ceva. Cu ochi ațintiți în ochi lui realiză greșeala ei. A ajuns să țină la el puțin, dar ca la un frate, iar acum din cauza ei el va suferi. După privirile ucigătoare ale lui Bryan era sigură că James probabil nu va părăsi casa singur, dar cu ea nici atât!
Viitorul lor se afla în mâinele ei în acea clipă, era nevoită să inventeze ceva cât mai rapid, cât nu era prea târziu, dar nici nu reuși să deschidă gura să zică ceva când Bryan replicase furios.

-Îmi pare rau că trebuie să întrerup acest înduioșător  moment! zise pe un glas batjocoritor Bryan.

-James, ea costă un miliard, dacă îmi dai banii aceștia, chiar acum ești liber să pleci cu ea.

-Ce ai spus? întrebă cu neîncredere tipărită pe față James.

Se uită  lung de la Allison la Bryan și invers: