Pasiuni trădătoare

Capitolul 27

Allison

Fierbea toată, doar când întorcea capul spre el și îl vedea prin mulțimea conversând și zâmbind, arătând ca de obicei minunat în costumul său negru care venea turnat pe el. Costumul negru din două piese sigur că era cusut la comandă, după cum arăta, insuflând bogăție și putere, bărbatul avea toată lumea la picioarele sale. Atât femeile, cât și bărbați erau încântați de prezența lui, roind cu toți în jurul lui.

"Nemernicul !" își zicea Allison deja de trei ore de când începuse nunta Alexandrei. Încercă de fiecare dată să își mute gândurile către munca sa. Nunta Alexei era în toi, cu două ore în urmă, miri și-au zis jurămintele iar acum toți oaspeți chefuiau.
Toți angajați chiar și Ilaria erau antrenați în muncă, munceau toți din greu de ieri seara. Era epuizată, dar se simțea triumfătoare, primise atâtea complimente, încât acum era foarte fericită.

Allison se uită în jur, totul era pus la punct, nunta era una din cele mai frumoase nunți, despre această nuntă se va vorbi mult înainte. A doua zi, despre nuntă vor scrie toate revistele din țară cât și acele de peste hotarele țări.

O privi pe Alexandra, mireasa radia de fericire, arătând minunat în rochia ei de mireasă. Cel mai mult o emoționă pe Allison tandrețea din ochii mirelui. Era geloasă pe relația dintre ei, iar când îi privea pe proaspeți căsătoriți tristețea o cuprindea, golul din înlăuntrul ei se adâncea tot mai puternic. Dintotdeauna și-a dorit și ea o astfel de nuntă, încă de mic copil visa la o nuntă ca în povești. Fiind crescută doar de bunica sa, a visat mereu la o familie împlinită. Dar ea nu va avea parte niciodată de astfel de familie. "Încă un vis nerealizabil" își zise ea.

Oftă cu regret concentrându-și toată atenția asupra personalului său. Era foarte mândră de personalul ei, reușiseră într-un timp record să facă imposibilul. Zâmbi mulțumită, roti capul în căutarea Ilariei dar întâlni iarăși privirea lui. Zâmbetul îngheță pe fața ei, tresări, fiorul delicios apăruse, întoarse repede capul pentru a scăpa de acei ochi care o urmăreau de la începutul nunții. Privirea lui o ardea, fiecare centimetru din corpul ei simțea flacăra privirii lui, avea de fiecare dată un tremur ușor. "Doamne Sfinte!" murmură ea, speriată de dorință animalică care o cuprinse doar privindu-l. Intensitatea sentimentelor ei față de el o speria enorm. Doar a încercat să îngroape aceste sentimente timp de trei ani, dar se pare că totul a fost în zadar.

-Ești bine? o întrebă prietena sa Ilaria.
Allison răsuflă ușurată când auzi vocea prietenei sale în spatele său, se întoarse spre ea și doar încuviință din cap.

-Tu? o întrebă la rândul său pe prietena sa.

-Încă de la începutul nunții nu te scapă din ochi, zise Ilaria cu un zâmbet șmecher pe față.

-Aș vrea să își schimbe atenția către altcineva, zise ea, să mă lase odată în pace.

-Nu prea cred, după privirile care ți le aruncă de la început, ai zice că e topit după tine.

Allison pufni, ceea ce nu era caracteristic unei doamne educate.

-Dumnezeule! exclamă prietena sa cu ochi mari de uimire. Nu se poate!

-Ce-i? o întrebă Allison îngrijorată de reacția prietenei sale.

-Vine încoace, doar atât reuși să zică prietena sa, apoi amuți.

Inima  lui Allison făcea salturi în acea clipă.

-Allison! se auzi vocea lui răgușită în spatele ei.