Pasiuni trădătoare

Capitolul 28

Bryan

"Am crezut că vei dori să vezi și tu!"

Conducând ca un nebun, Bryan își tot repeta în cap conținutul mesajului primit, mesajul care la zdruncinat complet. Bărbatul strângea volanul cu degetele atât de strâns încât degetele sale se albiseră. Era atât de furios încât în mintea sa refuză să accepte ceea ce aflase curând, de fiecare dată când își amintea se înfuria și mai tare.

Cu doar o oră în urmă se afla în biroul său, într-o încercare de a își abate gândul de la cele întâmplate între el și Allison sâmbăta trecută s-a hotărât să vină la birou. Spera că dacă se va adânci în muncă, o va putea uita măcar pe un termen scurt. Vinovăția îl  rodea, știa că sa comportat prostește în acea seară, sa lăsat din nou condus de sentimentul de gelozie, ca și acum trei ani sa comportat prostește, și din câte se pare nu și-a învățat lecția. Dacă își dorește să o întoarcă înapoi trebuie să își schimbe tactica. Nici o femeie nu își dorea să fie  umilită de fiecare dată când bărbatul ei vedea roșu în fața ochilor și acționa din impulsivitate.

Cum ajunse la birou de abia începuse să verifice un contract când își auzi telefonul. La început fusese confuz, căci era un mesaj de pe un număr necunoscut, un mesaj care răsturnă viața lui.
L-a deschis, și a citit mesajul:
" Scumpule! Eram la shopping când am văzut asta. Cred că vei dori să vezi și tu. Se pare că această Allison nu este ceea ce pare. Sarah"

Mai mult din curiozitate a dat clic pe atașamentul primit și la mărit.
În acel moment inima lui sa oprit din bătut, imaginea lui Allison cu o fetiță de mână mergând pe stradă, zâmbind fericite i-a intrat rapid în inimă. Chiar și în poză se observa afecțiunea dintre ele. Dragostea și tandrețea din privirea lui Allison când  privea copila nu putea fi confundată cu nimic. Dar cel mai mult l-a suprins fetița, a mărit poza și a privit-o mai îndeaproape cu răsuflarea tăiată din cauza emoțiilor contradictorii care îl lovise în doar câteva secunde. Fetița avea părul blond iar trăsăturile feței ei îi păreau cunoscute. Privind-o cu atenție în inima lui ceva se mișcase, "Este cu neputință! " șopti el. Lacrimi apăruse în ochi lui, "Nu poate fi adevărat!" , ca mai apoi să pună la îndoială  prezența copilei: " Poate nici nu este copilul ei! " își zise el cu inima grea.
Dar privind-o mai atent realiză că este cu putință, și atunci îi venise în minte amintirea dialogului lor din acea seară cu trei ani în urmă. Atunci Allison a încercat să îi comunice ceva, dar el fiind turbat de mânie și prostie a ignorat-o. "O omor!" își zise el cu pumni strânși și maxilarul încordat. Cum a putut să fie atât de crudă cu el și să îi ascundă propriul lui copil? Era tatăl unui copil deja de doi ani și el nu știa. "Dar dacă nu este copilul lui! " își repetă el măsurând podeaua cu pași largi din biroul lui. Se opri locului reflectând: "Imposibil! Este copilul lui! Avea o fetiță! Ce nume purta? Ce culoare avea ochi ei? "
Se ridică brusc în picioare, și se porni spre ușă, trebuia să vorbească chiar acum cu Allison. Avea nevoie să audă că este copilul lui, avea nevoie de confirmarea ei că este copilul ei. Această femeie  nu a avut decența să îl informeze că avea un copil. Copilul lui repeta destinul lui, crește fără a își cunoaște tatăl, cum a crescut el însuși-fără să știe cine este tatăl său!

Astfel, după treizeci de minute după primirea acelui mesaj, Bryan se afla la volanul mașini sale conducând ca nebunul pe străzile New Yorkului, îi dăduse liber azi lui Dave, căci nu avea nevoie de martori la confruntarea lui cu ea. Dave când văzuse starea în care se afla el, nu îl întrebase ce sa întâmplat doar îl întrebă dacă are nevoie de ajutor. Bryan nu zise nimic îi aruncă o privire scurtă trântind portiera mașinii, înaintând prin șirurile de mașinii din stradă.

Când ajunse în parcarea blocului ei de locuit, parcă mașina pe primul loc de parcare liber găsit. Părăsi rapid mașina, înaintă cu pași largi, practic în fugă.
Avea nevoie urgent să o privească în ochi, doar privind-o în ochi va obține confirmarea de care avea nevoie. Liftul
înaintă silențios, Bryan își strângea și desfăcea pumnii într-una, de abia își reținea răbdarea cât liftul urca fiecare etaj, numărul etajelor crescând treptat.
Cum liftul se opri, îl părăsi în grabă și înaintă pe coridor spre locuința ei.
Cum ajunse la ușă nu sună la sonerie doar începuse să bată cu pumnii ca nebunul.
Pașii rapizi pe pardoseală se auziră după ușă, după câteva secunde mânerul ușii se răsucise și ușa se deschise. În cadrul ei apăruse o Allison mirată, ce purta blugi și un maiou simplu, alb care evidenția silueta ei feminină.