Pasiuni trădătoare

Capitolul 20

Allison

Allison se privi în oglindă, ceea ce vedea era pe placul ei. Femeia din oglindă emana putere și încredere în sine.
Rochia verde din stofă scumpă venea ca și turnată pe trupul ei zvelt, fiind de culoarea ochilor ei. Părul ei negru lăsat liber pe spate strălucea de sănătate și vitalitate. Formele tinerei erau doar accentuate cu ajutorul rochiei. Frumusețea ei era primul amănunt care atrăgea atenția, dar când întâlneai  ochi ei mari verzi erai de îndată cucerită de strălucirea lor, ceea ce doar demonstra că femeia era fericită.
Într-adevăr! Allison se simțea mai împlinită ca niciodată. În următoarea jumătate de oră va semna contractul vieții sale. Datorită căruia firma ei și al lui Ilaria va deveni renumită în toată țara. Poate și peste hotarele țări.
"De ce nu! " își zise Allison.
După toată suferința prin care a trecut, după trădarea celor mai apropiate ființe, care în loc să o apere din contra au aruncat-o în fața relelor de una singură.
Acum, după trecerea anilor, Allison în sfârșit avea tot ce își dorea de la viața.

-Allison!

Tânăra tresări, mai aruncă o ultimă privire în oglindă, făcuse ultimele retușuri și se porni cu pași largi spre ușă în timp ce pantofi ei cu toc ciocăneau pe pardoseală. Din salon se auzeau țipete și zâmbete de copil, Allison zâmbi larg și își înteți pașii.

-Aici erați! strigă Allison de îndată de cum pătrunse în încăpere.

Ilaria o ținea pe brațele sale pe Eva în timp ce o gâdila, copila râdea fericită.
Allison se lăsă fermecată câteva secunde de fericirea copilei sale, care ajunsese în scurt timp și în înlăuntrul ei, pătrunzând în sufletul ei învolburând-ul.
Fetița de îndată cum o văzu pe mama sa în cadrul ușei, se coborî imediat din brațele Ilariei și se îndreptă spre mama sa.

-Mami! Mami!

Strigătele fetiței umplură întregul apartament, Allison se aplecă și o luă în brațe pe copila ei care era sensul vieții sale.

-Scumpa mamei! zise Allison în timp ce o strângea cu putere pe copilă.

Ilaria se ridică în picioare, scoțând în evidență silueta sa de invidiat, purtând un costum alb, cu părul lăsat ridicat în sus, femeia arăta minunat, ca de obicei făcea senzație în orice încăpere ar intra. Aceasta se îndreptase spre Allison și privise lung ținuta acesteia, Allison văzuse aprobare în ochi prietenei sale.

-Ai întrevedere cu Alexa azi? o întrebă aceasta.

În timp ce o ținea pe Eva în brațe, Allison doar încuviință din cap.

-Îți țin pumni scumpo, zise ea, sper să semnezi contractul azi, oftă ea, în timp ce se îndreptă spre frigiderul din bucătărie, Allison o urmă cu copila în brațe.
Ilaria deschise frigiderul și își scoase un suc de portocale ce își luă un pahar din dulapul de sus și își turnă un pahar zise:

- Contractul ăsta este foarte important pentru firma noastră, dar tu deja cunoști acest lucru. Acest contract va deschide porțile firmei noastre spre clienți noi, zise Ilaria.

Peste o oră Allison se afla în mașina sa proprie și se îndrepta spre vila Alexei.
Mașina sa era încă un pas spre împlinirea sa ca persoană, atât personal cât și emoțional. Prin procurarea primei sale mașini care era un Mini cooper de culoare neagră, Allison și-a demonstrat sieși că este în stare de multe, poate să realizeze multe lucruri singură fără ajutorul cuiva.

Porțile se deschiseră în lături, Mini-ul ei le traversă intrând într-o curte enormă.
Allison coborî din mașină și privi casa uriașă care se înălță maiestuoasă printre copaci. Casa era înconjurată de copaci și de un gazon verde. Era magnifică!

Allison răsuflă adânc și se porni spre intrarea casei, ajungând la ușă se opri gândind-use cum să procedeze mai departe cu inima săltând, când ușile se deschiseră  și Alexa  în persoană apăruse în cadrul ușii.
Stăpâna casei era îmbrăcată într-o rochie de  lână, lungă, ținuta ei era completată de  o centură din piele care îi evidenția mijlocul ei îngust. Părul ei era strâns într-o coadă de cal.
Aceasta la vederea lui Allison  zâmbi:

-Allison! zise aceasta entuziasmată, Intră! zise ea, poftind-o astfel pe Allison înăuntru casei.

Allison înaintă stânjenită în casă cu pași mici și înghițind greoi, ajungând înlăuntrul casei Allison aruncă o privire în jurul ei.

-Îți mulțumesc că m-ai invitat, zise ea șoptit. Ai o casă minunată!

-Vino să îți arăt cum am extins-o, zicând acestea Alexa o apucă pe Allison de mână și o trase după ea.

Allison o urmă de îndată, împiedicându-se de la viteza cu care a fost trasă de Allison.  În următoarea oră fetele cutreieraseră casa, Alexa avea o ușurință de a conversa astfel Allison se simțea în largul său în compania ei. Fetele se înțelegeau bine, de la început deveniră prietene.

La sfârșitul excursii prin casă, fetele se opriseră în salon, unde Alexa a comandat două băuturi.

-Cum îți pare? întrebă Alexa nerăbdătoare.

-Pot afirma că ai o casă uluitoare ! zise Allison cu sinceritate în glas, se vede că în fiecare lucru, în fiecare colțișor al casei ai depus multă muncă și suflet în decorațiunea casei.

-Mulțumesc, rosti Alexa. La început Marco era sceptic în privința ideii mele de a decora casa singură, dar acum nu regretă că mi-a permis.
Acum să vorbim despre nunta mea, zise ea fericită.

Allison emoționantă declară:
-Dacă dorești, poți veni la noi în studiou unde îți pot arăta poze de la petreceri și nunți organizate de noi, am adus cu mine doar câteva din lucrările noastre.

-Ba nu, am văzut de ce sunteți în stare la nunta Victoriei, e mai bine dacă am pune toate detaliile la punct azi.

Allison încuviință din cap, astfel
în doar o oră fetele plănuiseră nunta Alexei, iar peste alte treizeci de minute   semnaseră și contractul mult dorit.

-Uhh, rosti obosită Alex, acum trebuie să sărbătorim, în sfârșit am..

Dar nu termină bine gândul său , când soneria sună.
-Oare cine este? în timp ce se ridică în picioare.

Allison nedorind să fie în plus, și nedorind să creeze nici cel mai mic deranj în timpul vizitei oaspetelui necunoscut se ridică în picioare și își luă geanta sa neagră de umăr cu gândul să plece.

-Cred că ar fi bine să plec, zise ea.

-Alison! Nu ! Rămâi să sărbătorim. Exclamă Alexa, nu aștept pe nimeni...

Dar când se întoarse spre ușă, fața Alexei se lumină brusc, un zâmbet larg își făcuse apariția.

-Tu? Cum? rosti aceasta cu surprindere în voce.

Allison cu un zâmbet amabil pe față se întoarse și îngheță, tot corpul ei se cutremură, teama și groaza o stăpânise în doar câteva secunde.
"Nu! Imposibil!" Femeia nici nu clipi, apariția bărbatului o bulversă, bărbatul care era capabil să distrugă spiritul ei cu doar o privire se afla acum în fața ei. După expresia de pe fața lui, și el era uimit de întâlnirea lor.
Aflându-se la o distanță doar de câțiva pași, stăteau ambii nemișcați, se priviseră lung câteva secunde. Allison nu putea respira, nu putea rosti un cuvânt, doar stătea încremenită locului și îl privi, amintirile de acum trei ani se întoarseră și suferința ei reveni cu o viteză furtunoasă lovind-o din plin.