Pasiuni trădătoare

Capitolul 29

Allison

Infernul se coborî pe pământ pentru ea atunci când fetița ei fusese răpită. Allison nici nu mâncă, nici nu bea, câteva zile nu se sculă din patul ei, patul său fiind singurul martor al  suferinței ei.
Durerea din piept era enormă, gândul că nu își va mai vedea copila vreodată o măcina. Bărbatul pe care l-a iubit odată , îi luase fetița fără să se gândească la ea și nici la sentimentele fetiței lor. O răpiseră de la sânul mamei sale și o duse într-o direcție cunoscută. "Fetița ei. Era acolo undeva, singură și speriată."

Ilaria o vizită de mai multe ori pe zi, încercase să o convingă să se ridice din pat, dar Allison refuză cu desăvârșire. Alesese să se afle într-o stare de amorțeală care o ajutaseră să treacă peste acele zile. Din clipa când rămase fără fiica sa își pierduse pofta de  viață, fără ea nu vedea nici un viitor.

A treia zi Ilaria pesemne își pierdu  răbdarea, căci veni la ea în cameră, arăta îngrijorată și obosită cu cearcăne sub ochi, se vedea că nici ea nu se odihnise în ultimul timp. Pătrunse în dormitorul lui Allison fără să mai aștepte aprobarea acestuia și  se așeză pe marginea patului, o privi câteva minute lungi, apoi șopti încet cu grijă în vocea sa, apucând-o pe acesta de mâna strângând-o înconjurător:

-Allison! Scumpo! Știu că te doare! Dar trebuie să te ridici din pat! Astfel nu vei rezolva nimic, zise ea.

Allison înghiți cu greu, ridică privirea și își privi prietena:
- Ce pot face? întrebă ea răgușit. Nu mă pot lupta cu el.

-Poți încerca, nu te lăsa învinsă! o certă Ilaria. Cu trei ani în urmă nu a reușit să te distrugă, nu îl lăsa acum să o facă!

-Dar ce pot face? zise ea.

-Deci primul lucru care îl poți face pentru fiica ta este să te ridici din pat, să te aduci în ordine și apoi vom vedea ce vom face, zise prietena sa.

Cu ultimele puteri rămase cât și cu ajutorul prietenei sale Allison se ridică din pat în acea zi. Se ridică doar cu gândul că își va revedea fiica într-o bună zi, doar pentru ea va deveni puternică, nu va lăsa amărăciunea să o distrugă.

Slăbită și tremurândă ridică ochii și se privi, când se văzu în oglindă rămase surprinsă de imaginea ei. Femeia din oglindă era o epavă, arăta îngrozitor, avea fața suspicios de palidă, cearcăne enorme sub ochi, părul ei era doar o coamă nepieptănată strânsă în vârful capului.

Imaginea fiicei sale îi apăruseră în fața ochilor, amintirile celor întâmplate cu doar cinci zile în urmă o lovise. O lăsase pe Eva și pe Andreea în parc, era doar ora 9:00. Ea revenise acasă pentru a lucra la proiectul pe care îl porniseră de curând cu Ilaria. Ca mai apoi peste o oră să se trezească cu un Bryan furios la ușa sa. Amețită, la lăsat în apartamentul său. Când Bryan a intrat cu ochi strălucind și cu fața roșie, Allison a rămas surprinsă de el. Doar după expresia feței lui și-a dat seama că ceva sa întâmplat, dar nicidecum nu și-a imaginat că el a aflat  de existența  fiicei sale. Nici până acum nu a aflat de unde a aflat el de existența fiicei sale. De existența copilului lor știa doar Ilaria și Christian, iar Allison avea încredere în ei, știa că ei nu ar fi trădat-o niciodată astfel.
După confruntarea lor, el doar a plecat indiferent aruncându-i doar o privire scurtă și dezgustată fără să îi rostească un singur cuvânt.
A plecat pur și simplu,  lăsând-o acolo jos la podea distrusă, trântind ușa în urma sa, la sunetul ușii trântite Allison tresări speriată, rămase acolo amețită.

Peste o oră încă se afla la podea, descărcându-și suferința prin lacrimi pe podeaua rece și tare.
În scurt timp fusese adusă la realitatea crudă de sunetul telefonului său, primind un apel de la dădaca sa, așezată fiind pe jos, înmărmuri acolo, dar auzind vocea fetei, complet terorizată, încercă să se ridice lent în picioare, dar corpul său nu o ascultă, genunchii ei s-au înmuiat astfel se așeză înapoi pe podeaua rece.