Pasiuni trădătoare

Capitolul 8

Allison

Următoarele două săptămâni pentru Allison fusese cele mai frumoase săptămâni din viața ei. Tânăra mai mereu plutea, fiind cuprinsă de extaz și de bucurii. Ea, care până acum toată viața sa nu avusese parte de astfel de clipe plăcute și frumoase acum i se părea că era într-un basm. Bryan se comporta cu atenție și gingășie cu ea, compensând comportamentul lui de înainte, făcând-o să uite seara aia îngrozitoare în care îi răpise virtutea.
Petreceau timpul împreună tot mai des, luau micul dejun împreună cât și cina, deseori el o scotea în oraș.

În prima săptămână, bărbatul a reușit să o convingă să iasă la cumpărături împreună, însoțind-o. Au vizitat împreună unele magazine, de existența cărora Allison nici nu știa până în acel moment. Bărbatul ca de obicei fusese foarte convingător, reușind să o influențeze atât de ușor cu farmecul său, încât Allison nici nu reuși  să înțeleagă ce s-a întâmplat doar când ajunse la reședință peste câteva ore cu multe rânduri de haine și pantofi, prețul cărora o șocase, încercase să le refuze dar bărbatul era de neclintit. Astfel, tânăra se alesese cu o nouă garderobă scumpă care îi venea perfect.

A doua zi fusese surprinsă peste măsură când Bryan o invitase în oraș pentru a lua cina împreună, ca mai târziu să afle că fusese invitată în cel mai de lux restaurant din Londra.

În noua sa rochie Allison arăta minunat, dar totuși se simți incomod când își făcuse apariția în acel restaurant, când intră în holul luminos s-a simțit puțin nelalocul ei, fiindcă în momentul când au pășit în restaurant toate capetele s-au întors spre ei, câteva perechi de ochi priveau cu interes la perechea superbă care intrase în restaurant.
El un bărbat înalt de un metru optzeci și cinci îmbrăcat în costum negru croit pe el, ea într-o rochie de culoare crem, cu un decolteu adânc , care venea minunat pe corpul ei zvelt. El puternic și rece, ea mică și caldă.

Bryan pesemne era deprins cu astfel de primire căci nu reacționă nicicum, doar o cuprinse cu o mână de talie și o trase spre el, zâmbi satisfăcut privind în jurul lui la acei oameni care nu îi scăpau din priviri și șușoteau într-una,  chiar și muzica din sala restaurantului era acoperită de acele șușoteli. Allison se simți derutată, dacă nu ar fii bărbatul de lângă ea probabil le-ar fi întors spatele și ar fugi încotro o duceau ochii, știindu-l lângă ea, o liniștea și îi oferea încrederea în sine care ei îi lipsise mereu.

Bryan continuând să zâmbească  se apropiase de ea, șoptind-ui la ureche, atunci Allison simți respirația lui pe gâtul său, o trecură fiorii.

- Scumpo! Toate privirile astea sunt îndreptate spre tine, zise el apoi o sărută pe frunte. În acest moment toți bărbați din sală își doresc să se afle în locul meu, și să te aibă pe tine la brațul lor. Sunt norocos! zise el cu un zâmbet strălucitor pe chipul lui frumos.

Era atât de frumos când zâmbea!
Niciodată în viața sa, ea nu văzuse un bărbat atât de superb, Allison roși toată, stânjenită iar o căldură delicioasă încălzi trupul ei. Bryan văzând roșeața ei, rânji satisfăcut.

- Îmi place când roșești!

Privind-o atent, trasă cu un deget o linie pe obrazul ei, mângâind-o, apoi se îndreptă spre bărbia ei, și ridică fața ei spre el ca să o privească în ochi:

-Roșeața este o calitate pe care nu prea o întâlnești în ziua de azi. Tu să nu o pierzi niciodată! șopti el răgușit.

O privi cu ochi aprinși de pasiune, care ardeau pielea ei, Allison se uită lung la buzele lui, își dorea să fie sărutată. Acest bărbat doar cu o privire și un zâmbet o făcea să îl dorească la nebunie, el probabil remarcă dorința  din ochi ei, căci se aplecă să o îndeplinească, dar brusc fură întrerupți când cineva își drese vocea în spatele lor.
Ambii tresăriră  și își îndreptară capul spre persoana dată, era doar șeful de sală un tânăr înalt, subțire, care arăta de  vreo 20 ani, cu părul cârlionțat roșu și cu ochelari mari rotunzi.

Acesta îi conduseră spre o masă adăpostită de priviri doar printr-un perete făurit din plante verzi, iar în plus pe masa rotundă se aflau lumânări arzând, atmosfera era una romantică, de vis.
Cina decurse minunat, încât Allison uită de oameni care o priveau din partea cealaltă a restaurantului care din păcate nu era acoperită. De la început când luase loc la masă se simți stânjenită și foarte emoționată, căci șușotelile numai încetau, dar treptat s-a relaxat, devenind indiferentă la cele întâmplate în acea parte a sălii, ea avea ochi doar pentru bărbatul din fața ei, care era destul de priceput și știa cum să curteze o femeie frumos. Bryan la rândul lui nu o scăpă din priviri  și pe tot parcursul cinei a fost foarte galant cu ea, au vorbit despre toate, mai multe teme de discuție deschiseră dar totuși mai mult predominase discuția despre viața lui Allison.
Sticla de vin comandată de Bryan își aduse și ea partea de contribuție pe parcursul serii. Sub influența alcoolului Allison prinsese la curaj, uită cu totul de stânjeneala care o acaparase de la început. Spre finele serii i se dezlegase limba prea mult, căci își permisese să își descarce sufletul acestui bărbat, povestind despre copilăria sa nefericită și viața sa în casa tatălui său vitreg. Bryan s-a dovedit un ascultător bun, cât ea și-a descărcat sufletul în fața lui, el a ascultat-o atent, punându-i întrebări pe alocuri și îndemnând-o să continue. La sfârșitul serii, Allison se simți amețită dar și foarte fericită.

În următoarele zile ce urmară, Allison se simțea tot mai atrasă de barbatul care o încânta dar și o uimea prin acțiunile sale. Încet ceda farmecului acestui bărbat viguros.
În pofida comportamentului lui straniu care o contraria adeseori căci acum era tandru cu ea, ca peste doar câteva clipe să o privească cu ochi reci fără să trădeze ceva în privirea sa. Allison nu înțelegea ce se întîmplă cu el și care sunt cauzele acestui comportament.
Adesea seara, înainte de culcare, aflându-se în camera sa și în patul său, prin întuneric reflecta la cele întâmplate în acea zi, cât de obosită nu ar fi își repeta zilnic de mai multe ori în mintea sa clipele petrecute alături de el. Fiecare cuvințel spus de el îi provoca o stare ciudată de euforie. Astfel, ajungea să sfârșească cu gândul la comportamentul lui de mai apoi, când după câteva vorbe schimbate se schimba și el. Schimbarea lui avea loc chiar în fața ei într-un interval de timp foarte scurt, dintr-un bărbat zâmbitor și cald se prefăcea într-unul rece și respingător, care putea doar să îi întoarcă spatele și să plece, retrăgându-se într-un mod straniu în carapacea sa. Toate aceste acțiuni ale lui o răneau complet, dar ea cu sufletul ei pur și cu ființa ei caldă se stăruia să vadă doar binele în oameni.

Așadar, cu fiecare minută petrecută cu el, aflând-use în compania lui tânăra se îndrăgostea tot mai mult de el, fără să priceapă acest lucru, totul venea de la sine. Chiar și începu să îl vadă cu alți ochi, naiva de ea credea că sub această  fațadă rece se ascundea un suflet frumos care cândva  suferise enorm. La moment se închise pentru a nu fii rănit din nou. Cu trecerea timpului, Allison începuse a spera că sentimentele ei erau reciproce.
Dar în timp ce avea ce mai frumoasă  perioada din viața ei, observă cu stupoare că Bryan începuse să devină tot mai distant și rece față de ea.