Pasiuni trădătoare

Capitolul 7

Allison

A doua zi, Allison se sculase când sunase deșteptătorul, o durea tot corpul, dar durerea fizică nu se compara cu cea interioară, înlăuntrul ei era năruit tot.
Se privi în oglindă, arătă îngrozitor după noaptea nedormită pe care o avusese. Avea fața albă, ochi roși și umflați de plâns, și-ar fii dorit să se bage în pat și să stea acolo toată ziua, nu dorea să vadă pe nimeni în acel moment, în special pe el. Se rugă ca el să fie plecat, sau mai bine să o ignore pe vecie. Nu știa dacă va putea suporta încă un asalt de al lui ca astă noapte. Își puse uniforma sa și se duse în bucătărie unde o găsi pe Victoria aflându-se la aragaz, amesteca ceva într-o oală, pesemne gătea micul dejun. Aceasta când o auzise se întoarse spre ea, aruncă o privire curioasă măsurând- o din cap până în picioare de parcă ar fii căutat să găsească ceva.

-Te simți bine? Dorești o cafea? o întrebă ea pe Allison cu glas moale.

Acesta inspiră adânc, deci toată casa știe ce sa întâmplat aseară.

- Sunt bine! Mulțumesc! zise Allison cu fața purpurie de rușine. Îmi voi face o cafea.

Ca prin ceață găsi ceainicul și își turnă o cană de cafea, simțind în continuare privirile lui Victoria arzându-i spatele.

- Allison, trebuie să mănânci ceva, zise blând menajera. Se vede că nu te simți bine, nu știu ce s-a întâmplat între tine și Bryan aseară, dar trebuie să fii puternică ca să îl poți confrunta azi, pentru asta ai nevoie să mănânci.
Să îți fac o omletă?

Allison refuză politicos fără să o privească. Imediat se scuză și se retrase din bucătărie sub pretextul că dorește să își bea cafeaua în grădină. Adevărul era că nu putea să o privească pe Victoria în ochi, după cele întâmplate aseară se simțea murdară. Avea nevoie de timp pentru a se lecui și a da uitării momentul de groază de aseară.

Își aminti cele spuse de Victoria, aceasta spuse adevărul, trebuia să dea ochii odată și odată cu el, numai că când își amintea de cele întîmplate aseară, o podideau lacrimile.
Ce va face acum?
Au mai ramas zile numerate, și dupa cele spuse de Bryan tatăl său nici nu avea de gând să întoarcă bani, probabil se împrumutase mai mult acum, cred că au și uitat cu toți de ea. Din casa aia, probabil doar Elena se mai gândea la ea. Era singură singurică în această lume mare. Nu avea cui să i se destăinuie, un umăr ca să plângă, mai ales acum când se simțea slăbită, trădată și distrusă, nu putea relata nimănui cele întâmplate aseară nici chiar lui Anne, fiindcă putea să o pună pe colega sa în pericol, cunoscând cât de periculos era Bryan.
Era nevoită să închidă undeva în colțul minții și inimii cele întâmplate, ca să poată viețui mai departe, chiar dacă nu o aștepta nimic înviorător in viitorul apropiat. Acum, chiar daca va ajunge la bordel știe ce o așteaptă, datorită lui acum avea cât de cât puțină experiență. Dar după ce s-a întâmplat aseară nu mai credea că va putea face cu cineva dragoste vreodată din propria voință, însăși actul părea unul înfiorător pentru ea. Fiind cuprinsă de gândurile sale, nici nu auzi pașii ce se apropiau încet de ea.

-Allison, putem vorbi? se auzi acea voce pe care nu o va putea uita niciodată.
Amintirea nopții de aseară va rămâne pentru totdeauna cu ea, urmărind-o mereu.

Allison sări speriată de pe scaun, scăpă cana de cafea din mâna ei care se făcuse țăndări la picioarele ei. Înspăimântată se întoarse spre acea voce tresări, făcuse un pas în spate când îl văzu pe el, bărbatul care se folosise de ea fără nici un regret.
Acum ce mai dorea?
El probabil văzu durerea de pe chipul ei căci în următoare clipă  o privi cu ochi triști și cu milă.
Allison se înfurie când văzu mila din ochi lui.
Nenorocitul!
Cum îndrăznește să îi fie milă de ea!
El fiind omul care i-a distrus viața, aducând-o în halul în care se afla acum. Dacă nu era el, în șapte luni era deja plecată, lăsînd în  urma casa tatălui său și toate amintirile care o urmăreau din copilărie.
Bryan pesemne observă din nou schimbarea ei de la tristețe la furie, fiindcă acum o privea confuz.