Pasiuni trădătoare

Capitolul 9

Bryan

Bărbatul pe zi ce trecea se simțea tot mai atras de tânăra din casa lui. Era fermecat de  firea ei calmă și iubitoare, în compania ei se simțea relaxat, ea îl ajuta doar prin prezența sa să uite de toate problemele sale.
Ajunse dependent de ea într-un scurt interval de timp, astfel mereu și-o dorea  în apropierea sa, simțea că se schimbă  ceva înlăuntrul său, nu îi plăcea această schimbare, nu își dorea să depindă iarăși de cineva, nu dorea să aibă sentimente pentru cineva.

Își aminti de cele petrecute aseară după cină, dorința pentru ea câștigă din noi. În drum spre casă, în timp ce se aflau în mașină Allison pe parcursul drumului la un moment dat adormi, spre surprinderea sa Bryan o trase spre el, punându-i capul ei pe umărul lui, dorindu-și să simtă astfel căldura trupului ei feminin lipit de el. Își întoarse capul și inhală profund parfumul din părul ei, apoi se aplecă și o sărută gingaș pe buze. Știa că ce făcea era greșit, mai ales că ea era inconștientă, dar nu putea face nimic căci o dorea nespus de mult. Spera că măcar astfel își va alina dorul pentru ea.

Când ajunse în fața reședinței el o luă în brațe cu delicatețe ca să nu  o trezească. Femeia din brațele sale era atât de ușoară, Bryan privi in jos la fața ei, atât de frumoasă și gingașă, genele ei negre acopereau obraji  care arătau albi, buzele ei erau pline și roșii, în  lumina lunii arăta ca un înger cu părul negru.
Pe Bryan îl cuprinse dorința, vroia să o sărute, să o guste, dar își spuse că trebuia să acționeze cu atenție, dacă vroia să o aibă iarăși trebuia să aibă răbdare ca ea singură să vină la el, acum era speriată ca o căprioară care la o mișcare greșită ar fugi mâncând pământul.

Nici nu terminară bine de urcat scările când ușa se deschise, în fața ușii erau așteptați de Victoria care le zâmbi, apoi se uită mirată la fata din brațele lui Bryan, se dădu la o parte, permițând-ui să treacă.
Bryan nu zise nimic doar a strâns fata puțin mai tare în brațele sale și se porni spre scări, ea era așa mică și fragilă, brațele ei înconjurau gâtul lui și el simțea respirația ei pe gâtul său, care stârnea  fiori în corpul lui. El urcă scările cu ușurintă de parca ar avea un copil în brațele sale musculoase. Când ajunse în camera ei, se îndreptă spre patul ei, dădu cuvertura la o parte și o întinse cu mare grijă in pat, Allison se întoarse cu spatele le el și adormi în continuare. Bryan scoase cu mare grijă pantofii din picioarele ei și o acoperi cu cuvertura, mai aruncase o privire spre ea și se îndreptă  spre ușă dar nu putu să facă decât un pas, se întoarse și o atinse  pe obrazul ei de aramă, vroia să o sărute, se aplecă  și își atinse buzele de buzele ei, care erau foarte moi la atingere, vroia să simtă gustul ei, dar știa că nu e bine ce face, așa că atinse cu degetul lui mare o șuviță  din părul ei negru mătăsos care căzuse pe fruntea ei, și o puse la locul ei. Se îndreptă de spate și ieși din camera ei, a închis ușa atent.

"Am nevoie să beau ceva urgent!" își zise el , trecând-uși mâna nervos prin părul său.

Dragostea, afecțiunea pentru el reprezenta calea spre pierzanie, fiindcă își permise odată să aibă sentimente de afecțiune și dependență față de cineva, ceea ce fusese o greșeală care practic  la distrus, brusc realiză că avea sentimente pentru această fată.
"Nu, nu se poate, la naiba, fata  asta îmi este datoare, în câteva luni voi scăpa de ea și îmi voi întoarce banii, și voi uita de ea", își zise el convins de cuvintele sale.

Dar contrar conștiinței sale ultimele săptămâni petrecuse timpul tot mai des cu ea, încetișor femeia devenea pentru el indispensabilă ca aerul, până când într-o zi Bryan avusese parte de un șoc care a fost ca un duș rece pentru el, în acea zi el realiză că este îndrăgostit de ea.

Într-o dimineață, Bryan se coborî se ia micul dejun, dar rămase uluit când fusese informat de Victoria că Allison avea treabă  în bucătărie și nu putea lua micul dejun cu el. Încercă să mănânce singur, dar mâncarea îi stătea în gât, tot arunca priviri la scaunul de lângă el, unde de obicei stătea Allison. Răbufni nervos, împinse tacâmurile cât colo, se sculă și o luă spre bucătărie, îi pierise poftă de mâncare.

Când pătrunse în bucătărie Bryan încremeni locului de ceea ce văzu,
Allison într-o rochie scurtă de un verde închis, cu părul prins într-o coadă groasă , neagră,  stătea cu spatele la el, iar când auzi pașii lui, tresări speriată , se întoarse și îl privi cu ochi mari și îngroziți.

-S-a întâmplat ceva? o întrebă el privind-o atent, surprins de reacția ei la apariția lui.

-Nu? Nimic! Doar m-ai speriat, te-ai furișat și nu te-am auzit, zise ea, roșind instantaneu pe față, încetișor un zâmbet strălucitor își făcuse loc pe fața ei.

Bryan la vederea zâmbetului ei strălucitor, simți cum îl cuprinde frigurile.

-Poți te rog să închizi ochii pentru o secundă, zise ea privind-ul cu ochi rugători.

El o privi cu o privire circumspectă.

-Te rog, continuă ea cu un glas dulce.

Bărbatul se resemnă și închise ochi, oftând greoi.

-Acum poți să îi deschizi , se auzi vocea ei caldă și blândă, lângă el.

Bryan deschise ochi, rămase surprins locului, privind-o tulburător, complet buimăcit de imaginea din fața lui.

-La mulți ani ! zise ea zâmbind în ochii ei citindu-se fericirea.

Tânăra ținea în mâinile sale un tort micuț care era ornamentat cu glazură albă, inscripția "La mulți ani!" cu glazură albastră atrăsese atenția lui Bryan.

- De unde ai aflat? întrebă el cu glas răgușit și cuprins de emoție.

-Victoria mi-a zis.

Ea își mușcă buza de jos cu dinții, mișcă din umerii ei micuți, în semn de scuze.

-Te rog să nu o cerți, eu am descusut-o, zise tânăra.Nu îți place tortul? zise ea, privindu-l îngrijorată, l-am copt pentru tine zise ea.

Bryan nu zise nimic doar o privea cu gura uscată de emoții, era primul tort din viața lui, niciodată în acei treizeci și doi de ani ai lui nu avusese un tort.
Clipi des, lacrimile riscau să cadă din ochi lui. "Ce dracu? " . Își închise ochi pentru câteva secunde pentru  a își liniști tumultul de emoții din interiorul lui care îl asaltau nemiloase în acel moment. Deschise ochi și privi în jos la femeia din fața lui, care stătea cu tortul în mână și aștepta în liniște. Ea când își ridică ochii ei mari și verzi spre el, el își pierdu răsuflarea pentru câteva minute, se putea îneca în aceste două  lacuri verzi, un fior trecuse prin sufletul său demult înghețat , când văzu dragostea  și căldura din ochii ei. Nu scoase nici un cuvânt, se întoarse și plecă  în grabă lăsând  în urma sa o Allison  șocată .

Intră la el în birou și trânti ușa în urma sa, începu să se învârtă prin birou cu pași rapizi, dintr-un capăt de birou în alt capăt.

"La naiba! Mă privește de parcă aș fii eroul ei, de parcă aș fii o persoană bună , râse în hohote , se pare că ma iertat deja pentru ce i-am făcut. Doamne! Are și sentimente pentru mine."

Bryan își trecuse o mână prin părul său deja ciufulit.

"La dracu! Nu vreau să simt nimic pentru ea. Nici ea nu ar trebui! Trebuie să întreprind ceva. Ar fi de dorit ca ea să mă urască și să mă evite, cum o făcea înainte, atunci și mie îmi va fii mai ușor să scap de ea în curând și să o uit."

Se duse la birou, luă telefonul, tastă rapid cu degete  tremurânde numărul lui Dave, acesta ca de obicei răspunse după primul apel:

-Dave, plecăm chiar acum, suntem așteptați la cazinoul din Vegas, fă pregătirile necesare, puse receptorul.

Răsuflând ușurat, Bryan se îndreptă spre minibar și își turnă un pahar de alcool. "Acum trebuie doar să încerc  să mă țin la distanță de ea."