Pasiuni trădătoare

Capitolul 17

Bryan

"Unde a dispărut?" își zise Bryan în timp ce umbla într-o parte și în alta a încăperi, măsurând cu pași largi pardoseala din biroul lui.

După ce o conduse la mașină, și privise ca un prost cum mașina derapează  printre traficul din stradă cu femeia pentru care avea sentimente, sa retras ca un laș ce era pentru a își îneca vinovăția în alcool. După ceea ce a făcut în seara aia nu se simți în stare să se întoarcă acasă și să dea ochii cu ea, căci vinovăția îl rodea, numai din cauza lui tânăra a ajuns în acea situație compromițătoare.
"Doamne, a fost la un pas să fie violată din cauza mea, eu am dat mâna liberă acelui nemernic", își zise el.

Astfel își petrecuse noaptea consumând  alcool, păhar dupa păhar, singur într-un bar. A consumat alcool cu speranța că  dacă va bea își va tulbura mintea îndeajuns și va uita tot răul care îl provocase acestei fete nevinovate.
Allison era inocentă și pură, pe când el era un nemernic cu suflet negru, care sa folosit de ea, a călcat inocența ei în picioare iar astă noapte a lipsit-o de demnitate, care era singurul lucru de preț care îi mai rămăsese tinerei.

De abia spre răsăritul soarelui a ajuns la reședința sa. Se hotărî de abia atunci să vorbească cu ea, să îi explice de ce se purtase cu ea atât de mișelesc în acea seară. Cum mașina se opri în fața reședinței, bărbatul sa îndreptat direct spre camera ei, a ciocănit la ușă, așteptând. A stat nemișcat câteva minute bune cu fruntea rezemată de ușă și cu sufletul măcinat de chin, după un timp, Bryan și-a pierdut răbdarea, a apucat mânerul ușii cu gândul să încerce să deschidă ușa, dar când la mișcat ușa sa deschis, simțindu-se ciudat dar și temător, Bryan a dat buzna la ea în încăpere, deschizând ușa atât de larg încât sa lovi de perete, răsunând în încăperea unde domina o liniște îngrozitoare. Bryan a rămas stupefiat când a găsit camera ei goală,  cu respirația întreită și cu sufletul greu sa apropiat încet de pat, a atins cu palma așternuturile care erau deja reci, ceea ce însemna că tânăra a părăsit camera de ceva timp. Cu capul tulbure și cu privirea slabă  sa îndreptat spre dulapul ei care era plin cu haine, unele chiar aveau și eticheta pe ele. Allison nu și-a luat nimic cu ea, iar în urma ei rămăsese doar mirosul parfumului ei. Bryan își reveni din beție momentan, gândurile lui se limpeziră în doar câteva minute.
Se repezi grăbit spre încăperea paznicului, sperând că dacă va urmări înregistrările video din acea noapte va găsi ceva. Dar când pierduse două ore examinând   fiecare înregistrare atent  împreună cu Dave nu se simțea mai bine, căci în înregistrare doar sa vedea cum ea plecase în grabă cu un ghiozdan în spate, și atât.

Peste alte două ore furia lui se prefăcuse în îngrijorare fiindcă o știa undeva singură, trădată și dezamăgită. Cunoștea că fata nu avea la cine să apeleze, astfel bărbatul deveni de-a dreptul alarmant știind-o în pericol.

"Victoria, sigur știe ceva" , speranța înflori în sufletul lui Bryan. Se repezi grăbit spre bucătărie cu gândul și speranța că va găsi o pistă cât de mică în căutarea ei.
Când pătrunse în bucătărie o găsi pe Victoria trebăluind prin bucătărie, aceasta ridică capul și îl privi doar pentru câteva secunde apoi își căuta mai departe de ceea ce făcea.

- Unde este ea? întrebă el în loc de salut.

Femeia rămase imună la întrebarea lui și nu reacționă nici într-un fel, atunci Bryan făcu câțiva pași până se opri în fața ei.

-Unde a plecat? întrebă Bryan nerăbdător.

-Chiar dacă aș ști nu ți-aș zice, rostise ea, ridică ochii și îl privi lung, acum chiar ai întrecut măsura Bryan, zise ea cu ochi triști.

-Nu este treaba ta, strigă el simțind cum îl cuprinde furia, unde este ea?

-De la mine nu vei afla nimic , zise calmă femeia.

Bryan înjură și se porni val vârtej spre ușă, dar se opri când o auzi pe Victoria.

-Bryan? Allison ți-a zis ceva în mașină? întrebă ea.

El se întoarse și o privi.
-Nu, zise el, ce trebuia să îmi zică? întrebă el cu curiozitate în glas.

-Nimic ce ai merita să cunoști, răspunse femeia, aplecând-uși capul și trebăluind mai departe.

Bryan nu zise nimic, doar își încleștă maxilarul și ieși din încăpere, cu sufletul strâns într-o menghină dureroasă. Regretele îl rodeau, dacă ar putea întoarce timpul înapoi nu s-ar fi purtat atât de irațional.
Când ajunse în biroul lui se duse de îndată la minibar și își turnă un pahar de alcool și îl dădu peste cap , trânti paharul gol pe suprafața mesei din birou.

-La naiba! La naiba ! urlă el.

Cu mâinile strânse în pumni lovi masa, aceasta se scutură sub lovitura lui, parcă nu ar fi de ajuns, bărbatul dintr-o mișcare de braț curăță suprafața mesei, aruncând tot ce se afla pe masă jos la podea.

Chipul său frumos fu străbătut de suferință, bărbatul se schimonosi și căzu înfrânt în fotoliu își duse capul între mâni și gemu dureros. Ridică puțin capul și privi la dezastrul pe care la provocat în jurul lui: toate obiectele de pe masă erau împrăștiate pe jos, dar în sufletul lui dezastrul era mai mare, căci Bryan  se ură cu o vehemență care aproape îl sufoca.