Pasiuni trădătoare

Capitolul 35

Bryan

-Cum te simți?

-Mai bine! Mulțumesc! zise Allison.

Femeia stânjenită de prezența lui în dormitorul ei, își trase cuvertura mai sus încercând să își acopere goliciunea de el, dar deja era prea târziu, Bryan cu privirea sa ageră scană imaginea corpului ei gol.

-Îmi pare rău pentru cele întâmplate aseară, m-am comportat prostește! roșeața apăruse pe chipul ei.

-Nu este vina ta. Eu sunt singurul vinovat.

-Tu? întrebă ea, ridicându-și de îndată privirea mirată.

-Eu sunt singurul vinovat, i-am permis Sarahei prea multe.

-Dar, Sarah...

-Dorești să știi cine este Sarah pentru mine? întrebă el, trecând direct la subiect.

-Eu? Nu cred că este treaba mea!

-După reacție ta de ieri, aș crede că este!

Bryan observă furia de pe chipul ei:

-Dar...

-Nu știu ce ți-ai imaginat în căpușorul ăla tău, dar am să îți zic adevărul doar pentru a clarifica lucrurile.

Întoarse spatele femeii pentru a se întoarce în trecutul său dureros pe care și-ar fi dorit să îl uite. Dar va face un efort pentru ea, dacă era cineva care merita să cunoască adevărul despre el, atunci ea era acea persoană.

-Cândva am fost îndrăgostit de Sarah. Eram atât de îndrăgostit încât devenisem orb! Nu vedeam firea ei adevărată: egoistă și șireată. 
Alexa și Dave au încercat de nenumărate ori să îmi deschidă ochii dar eu nu le-am dat crezare, zise Bryan apoi se întorse și o privi atent, avea nevoie să vadă expresia ei când va afla adevărul despre el.

-Alexa? Dave? întrebă ea cu ochi mari.

Bryan zâmbi trist:
-Nu știai nici acest lucru.

-Am crescut împreună cu Alexa și Dave. Ne-am petrecut o mare parte din copilăria noastră pe străzi, zise el trist, amintindu-și de perioada ceea din viața lui pe care și-o dorea uitată.

-Pe străzi? întrebă ea surprinsă.

-Da, am crescut pe străzi de la 13 ani. Până la 13 ani am fost împreună cu Alexa și Dave în aceeași familie, dar nu am mai putut suporta loviturile și înjosirile acolo. Astfel am fugit cu toți de acolo.

Allison îl privea cu lacrimi în ochi strângând în pumni cuvertura patului.
Mila din ochi ei era prea mult pentru el, nu suporta să fie privit astfel.

-Ajungând pe străzi din lipsa hranei și al unui acoperiș deasupra capului am devenit în scurt timp hoți de buzunare. Doar așa am supraviețuit, din furturi. Noaptea dormeam pe unde apucam, iar ziua hoinăream străzile în căutarea hranei.  Ne era foarte greu dar ne aveam unul pe altul, doar asta conta atunci. Eram conștienți cu toți că ne era mai bine pe străzi decât înapoi la orfelinat. Dacă ne găseau
riscam să fim despărțiți prin școli de orfelinat sau familii diferite.
Nu știu cum, dar am supraviețuit cu toții.

Bryan își trecu mâna prin părul ciufulit, apoi își lăsă capul în jos și continuă:

-Peste câțiva ani ne-am găsit fiecare câte o slujbă. Alexa și-a găsit de muncă într-un restaurant, iar eu cu Dave munceam ca hamali la un magazin. Am închiriat cu toți un apartament. Se părea că totul mergea ca pe roate, în sfârșit. Totuși lipsurile se simțeau, munceam pe brânci dar primeam puțin, viețuiam cu greu.
Ne doream mai mult, astfel am început, eu cu Dave să cutreierăm cazinourile serile după muncă. Eu am dus-o bine cu cifrele de când mă știu, astfel am găsit o cale cum să câștig, memorizând cărțile. Astfel și am întâlnit-o pe Sarah, era angajată ca chelneriță într-unul din cazinourile pe care le vizitam des.