Pasiuni trădătoare

Capitolul 36

Allison

"Mă iubește!"
Își zise ea, privindu-l pe bărbatul cu umerii lăsați care dispărea după ușă.
Mărturisirea lui limpezi multe lucruri. Allison primise în sfârșit răspunsurile la întrebările care o chinuiseră toți acești ani. Acum se explică comportamentul lui de atunci.
Dar totuși? Oare cuvintele lui au fost adevărate sau iarăși o farsă ieftină pentru a o distruge?
Allison se simțea epuizată, slăbită de toate aceste stări sufletești.

În acea zi rămase în pat, petrecuse toată ziua în pat, Victoria o vizită după ce el plecase aducând-o și pe Eva cu ea. Prezența fiicei sale o ajută pe Allison să alunge toate gândurile care o măcinau, petrecându-și ziua cu fetița ei câștigase forțe noi pentru a face față acestui calvar din viața ei. Bărbatul pe care îl iubea se lupta cu proprii lui demoni de mai mulți ani, astfel a atras-o și pe ea în propriul lui iad.

A doua zi dimineața, se simțea încă și mai obosită. Toată noaptea nu a putut dormi, se foise într-una gândindu-se la cele spuse de el. Mărturisirea lui nu o părăsea, o urmărea într-una.
Lacrimile o inundară, nu mai putea rezista astfel.
Avea nevoie de adevăr și de siguranță.
Își dorea o familie adevărată de care de care ea cât și Bryan nu avusese parte în copilărie.

Se auzi bătăi în ușă. Victoria intră cu o tavă zâmbindu-i:

-Ți-am adus micul dejun. Sunt sigură că ești înfometată.

-Mulțumesc, zise Allison.

Apropiindu-se de ea, acesta observă ochii ei plini de lacrimi.

-Ce s-a întâmplat?

Allison își șterse lacrimile de pe față.

- Îmi pare rău! Dar nu mai pot!

-Bryan! deduse Victoria privind-o cu milă.

Allison încuviință din cap, cu lacrimile căzând pe față.

-Am știut eu, oftă Victoria lăsând tava pe masa de lângă pat. Bryan s-a închis în biroul său încă de aseară. Nimeni nu l-a văzut azi. Nici Dave nu reuși să vorbească cu el.

-Mi-a spus că mă iubește și că vrea un viitor împreună, zise Allison printre sughițurile de plâns.

-Ce să mă fac? Simt că ține la mine, după privirea lui, după săruturile lui. Imposibil să privești și să săruți astfel și să nu simți nimic.

Oftă, în privirea ei se vedea tristețe și deznădejde.

Victoria îi zâmbi înțelegător:
-Depinde de tine cât de departe ești pregătită să mergi? Poți lăsa totul în urma ta și să pleci sau poți încerca să îl ierți. Știu că durerea trădării nu va dispărea imediat dar poate fii diminuată cu trecerea timpului. Nu vei știi până nu vei încerca.

Allison zâmbi printre lacrimi, cuvintele Victoriei o ajutară să facă puțină lumină în mintea ei.
-Mulțumesc!

Orele care urmară după plecarea Victoriei trecuseră cu greu. Ținând-o pe Eva în brațele sale, Allison simți cum îi crește inima de dragoste părintească. Fiica sa era neprețuită pentru ea. Își aminti de momentele când îl văzuse pe Bryan cu fiica lor în brațe, relația dintre fiică și tată era una foarte afectuoasă.
Își dorea să îl urască.
Oh, cât își mai dorea!
Dar cuvintele lui de aseară cât și imaginea lui împreună cu fiica sa i se impregnase în minte, ura care o avusese pentru el de atâta timp începuse să se evapore câte un pic. Ura fiind înlocuită de speranță.
Dar oare își putea permitea să aibă încredere din nou în el?
Cu trei ani în urmă avusese încredere oarbă în el, dar el ce făcuse?
Îi călcase dragostea în picioare, trădând-o. O rănise cum nimeni nu o făcuse. Acțiunile lui fusese prea dureroase pentru ea. Doamne, cum își dorea să poată uita totul. Să o ia de la început. De vreme ce era clar de ce ce comportase el astfel cu ea.
Dacă ar putea vedea viitorul!