Pasiuni trădătoare

Capitolul 22

Allison

Cum pătrunse pe ușă Allison trânti ușa în urma ei. Se rezemă cu spatele de ușă, cu mâna la inimă, care bătea nonstop  de când îl văzuse.
De necrezut! Trei ani se luptase din răsputeri pentru a da uitări cele câteva săptămâni petrecute cu el, care i-au schimbat viața de la zero, încercase să uite răul pe care înfăptuit de el. Dar astăzi, din ironia sorții, se întâlniseră iarăși, ceea ce ea a evitat cu desăvârșire în acești ani. "La naiba ce va face acum?"

Se auziră ciocănituri în ușă, care o scoaseră din reverie, Allison se grăbi să deschidă, dar când deschise ușa înmărmuri când îl văzuse, inima ei se opri în loc.

-Ce faci aici? întrebă ea furioasă.

El doar o privi din cap până în picioare, pentru doar câteva secunde în ochi lui Allison recunosc pasiunea de altădată, dar aceasta dipăru rapid.

-Îmi permiți să intru sau voi sta aici?

"Ce tupeu! " Ea pufni nervoasă, se dădu la o parte și îi permise să intre, când bărbatul trecu pe lângă ea ea simți mirosul lui, care îi învăluise nările teleportând-o cu amintirile în trecut, când petrecuseră cele mai frumoase clipe împreună.

Bărbatul intră la ea în living și privi în jur. Allison  răsuflă ușurată că pozele cu Eva se aflau la ea în dormitor, unde bărbatul nu va avea niciodată vreun acces. 

El umpluse livingul ei cu silueta lui enormă și cu umerii lui lați , Allison privi lung la spatele lui, și înghiți în sec.

-Ce vrei? Spune îmi odată ce cauți și pleacă, zise ea.

Bryan se întoarse și o privi lung cu ochii lui albaștri, Allison observă că bărbatul arăta îngrozitor, avea cearcăne negre sub ochi, la fața era mai slab. Femeia speră că el suferise ca ea în ultimii trei ani, așa cum făcuse și ea.

-Am dorit să îmi cer scuze, zise el răgușit.

Allison începuse să tremure, amintind-uși de cele petrecute cu trei ani.

-Nu am nevoie de scuzele tale, precum și tu nu ai nevoie de iertarea mea, strigă ea cu vocea tot mai ridicată din cauza furiei.

El făcuse un pas în înaintea ei, întinse mâna să o liniștească de parcă ea ar fi un animal speriat, ceea ce o înfurie pe ea mai mult.

-Allison ascultă, șopti el îndurerat, știu că am fost un nemernic, dar am avut motivele mele, zise el, dacă îmi permiți am să îți explic totul, doar ascultă-mă.

-Nu, nu vreau să te văd vreodată.

El dintr-un pas fusese lângă ea, o apucă cu mâinele de brațele ei strâns și o scutură puțin privind-o furios în ochi.

-La naiba, Allison, ascultă-mă!

Ea se zbătu furioasă și se eliberă din strânsoarea lui, în urma confruntării părul ei se eliberă din strânsoare căzând în cascade pe umeri, înconjurândui chipul, el se uită buimăcit la ea, sub privirile lui Allison se stânjeni, roșeața cuprinse obraji ei și coborî pe gât, își ridică mâinile cu intenția  să îl prindă înapoi dar bărbatul întinse mâna și o opri.

-Lasă-l! zise el, mă bucur că nu ți l-ai tăiat.

-Nu am făcut-o pentru tine , strigă ea furioasă aruncând fulgere de furie din ochi. Pleacă! Te rog! zise ea resemnată, pentru că înțelegea că nu va putea scăpa de prezența lui în curând.

-Nu plec pînă nu mă vei asculta, în acea seară am făcut o greșeală enormă...

-Numai spune, mai lăsat pe măna acelui nemernic, în timp ce tu i-ai tras-o în baie lui Barbie, strigă ea cu lacrimi în ochi.