Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

8. Cea care nu e de vanzare

          Davis

          Aveam impresia ca fusesem tras pe sfoara. Dus cu zăhărelul. Prostit ca un copil mic. În fine, ati înteles ideea.
          Trecuseră trei zile de când intrasem în depozitul lui Reece Da'Vierr. Ce s-a intamplat acolo va ramane acolo pentru totdeauna, dar pot să spun asta: aveam o nenorocita de înțelegere.
          Pe care nenorocitul nu și-o ținea!
          -Ai încercat să îl mai suni? Mă întrebă Killian în acea dimineața.
          -Doar de un milion de ori, am pufnit exasperat. Ai impresia ca sunt idiot?
          -Nu o să îți răspund la întrebarea asta, omule, mă informa el. Chiar am treaba și n-am timp să mă cert cu tine azi.
          Atât el cât și Milan erau cu nasurile în laptopuri de când se trezisera, cu mult înaintea mea. Ei îsi câștigau traiul muncind, eu furând. Ei trebuiau in mod evident să muncească, iar eu nu puteam să dau iama în buzunarele nimănui, pentru ca făcusem o înțelegere cu Reece Da'Vierr.
          Am încercat să îl sun din nou. Apelul s-a închis singur când pana și linia telefonică a hotărât ca deja sunt patetic. Am oftat exasperat și mi-am frecat fata cu palmele.
Inafara de mesajul din ziua aceea, care ne cerea să găsim momentul în care Easther Da'Vierr n-a mai fost copil, orice mama dracului însemna rahatul asta, mai primisem unul singur, cu o seara în urma. Mesajul suna cam așa:

          Aveți zece zile timp să aflați
          Dacă nu, sunteți descalificați.

         Serios, cine dracu făcea rimele alea de rahat?
         -Nu mai pot să stau închis aici, am izbucnit dintr-odată, sărind în picioare ca ars. M-am saturat de mutrele voastre, nu va mai suport nici pe voi, nici locul asta blestemat!
          -Tragic, mormai Milan cu totul absorbit de orice naiba făcea pe laptopul lui.
          -Du-te și fa o plimbare, Davis, îmi sugera Killian. N-o să ne fie dor de tine.
          -Si eu care credeam ca o să faceți un bine omenirii și o să va sinucideți în lipsa mea, am mormait îmbufnat în timp ce-mi luam bocancii în picioare.
          -O să iau varianta în calcul, Black, pufni Killian. Drum bun!
          Am pornit tantos ca un cocos spre ieșire. Pe drum le-am aruncat o privire peste umar.
          -Dacă vreți să va sinucideți, nu va obosiți să incercati sa sariti pe geam. Clădirea asta e una dinaia care blochează ferestrele ca să prevină sinuciderile.
          Am primit doua priviri crucise. Am ieșit înainte ca vreunul dintre ei să apuce să spună ceva.

          Exista un singur loc în care credeam ca e o idee buna să merg: Havens Piramide. Nu, în realitate era o idee foarte proasta, pentru ca deși Reece fusese de acord ca fiica lui să ne ajute, specificase foarte clar ca nimeni nu se apropie de Easther decât dacă aproba el asta.
          Da, un rahat, mă durea fix în cot de aprobările lui!
          Îl respectam pe Reece, cu toate ca nu îl cunosteam prea bine. Era limpede ca e un bărbat puternic, influent și hotărât, dar eu aveam un atuu: nu aveam absolut nimic de pierdut. Reece n-avea ce să îmi ia, n-avea cu ce să mă manipuleze. În cel mai rau caz, putea să mă omoare. Ce-am avut și ce-am pierdut? Mereu am bănuit ca o să mor tânăr, frumos și în plină glorie.
          Mai era un aspect al acelei situații: nu eram un tip prost. Nu ratam oportunitățile care-mi ieșeau în cale. Să fim serioși, cine era Easther Da'Vierr și cine eram eu? Ea era în vârful ierarhiei, in timp ce eu mă chinuiam să mă țin cu dinții de baza ei. Nu zic ca n-avusesem parte de femei frumoase, inteligente și bogate pana atunci, dar niciuna dintr ele nu mă văzuse altfel decât ca pe o jucărie buna de folosit. Nu mă plâng de asta, nici eu nu le voiam pentru discuții filozofice.
          Dacă Easther  îmi întindea un deget, știam ca n-o să ezit nici o secunda să-i apuc toată mana și să-i sug degetele. Era o tipa trăsnet, trebuia să fiu nebun să ratez oportunitatea, cu riscul de a-l face pe Reece să mă omoare pe bune.
          Așa ca, atunci când am intrat pe ușile din fata ale hotelului nu mi s-a părut o idee dezastruoasa. Cel putin nu cu mult mai rea decât altele pe care le avusesem in trecut.
          -Buna, frumoaso, i-am spus unei fete care trecea întâmplator pe acolo. Easther e pe-aici?
          Fata mă măsură din cap pana în picioare, iar eu am făcut același lucru în privința ei. Purta o bustiera și o pereche de colanți care nu ascundeau prea multe. Parul ei vopsit blond era prins intr-o coada în vârful capului. Era îmbujorata, de parca doar ce ieșise din sala. Sau din pat. Mi-a zâmbit după ce m-a scanat atent din cap pana în picioare.
          -De ce o cauți? Mă întrebă fluturând genele în direcția mea.
          -Să spunem ca am câteva conturi de reglat cu ea. Unde o găsesc?
          -Nu aici, îmi spuse ea. Nu vine pana la sfarsitul după-amiezii.
          M-am dezumflat ca un balon. Nu era nici prânzul încă. Ce naiba să fac atâtea ore aici?!
          Ori eu eram foarte expresiv, ori fata aia citea gânduri, caci următorul lucru pe care l-a spus a fost:
          -Știi, Easther nu e de vânzare, dar eu sunt. Pot să îți țin companie, dacă vrei să o astepti, îmi sugera mușcându-și buza intr-o încercare puerila de a-si ascunde un zâmbet.
          -Serios? Am întrebat rânjind. Și cât mă costa compania ta?
          -Sunt în afara programului. N-o să îți cer bani pentru timpul petrecut împreuna.
          -N-o să îmi ceri bani, am repetat eu, cântărindu-i cuvintele. Atunci, ce?
          Fata arunca încă o privire foarte sugestiva asupra pieptului și bratelor mele.
          -Să spunem doar ca accept și plata în altfel de... bunuri. Urc să fac un dus, mai spuse pornind cu spatele în direcția opusa. O să anunț în receptie când să te trimită în camera mea, dacă mai ești prin preajma.
          I-am zâmbit și i-am făcut cu ochiul. Am mai spus ca nu eram idiot? Bineînțeles ca aveam să urc în camera ei și să i-o trag ca la carte. Să stau în recepția hotelului și să mă uit la ușa pana mi se lungesc ochii asteptand ca prețioasa Da'Vierr să-și facă apariția sau să urc în camera unei femei superbe? Nici macar nu era o alegere adevarata!
          Dar, aveam o misiune și aveam și un plan, în ciuda aparentelor care sugerau contrariul. Nu, nu eram doar un mascarici care se invartea de colo-colo aratand bine și atât.
          Eram un mascarici care se invartea de colo-colo aratand bine, dar care știa ce mama dracului are de făcut și care îi sunt prioritățile. De când Reece ne confirmase în ziua aceea ca Anonymous Society chiar exista, n-am mai avut nici un dubiu: trebuia neaparat să aflu ce e gruparea aceea defapt și mai ales de ce mă aleseseră tocmai pe mine ca posibil membru.
          Așa ca mi-am stabilit prioritățile. Easther era punctul de pornire și veriga lipsa, deci nu încăpea dubiu ca ea era scopul meu în ziua aceea. Blondina de la etaj era doar un bonus, o distragere.
          Nu era nimeni in spatele recepției, nimeni nu m-a oprit când am trecut pe langa tejgheaua din lemn și m-a dus glont spre ușa biroului. Erau toate șansele să fie incuiata, dar exista și posibilitatea să nu fie.
          Și n-a fost.
          Mai ca am chiuit când am apăsat clanța și ușa s-a deschisă. Am împins-o și am intrat fluierând. M-am oprit ca trăsnit cu un picior în aer.
          -Ieși! Rasuna o voce puternica și impunătoare.
          Zău c-aș fi ieșit, dar nu mă puteam mișca. Nu înțelegeam ce naiba se întâmpla. Îl cunosteam pe tipul ăla. Fusese în ziua aia în depozit. Ba chiar îi sugerase lui Reece să termine cu prostiile. Nu ca acesta l-ar fi ascultat, dar am apreciat intenția.
          -Ești surd?! Se răsti din nou printre dinti. Omule, iesi dracului afara!
          -Scuze, am spus fara să mă mișc. O caut pe Easther.
          -Ti se pare ca e aici?! Suiera încă o data, aruncând cu un marker în mine.
          M-a nimerit în umar.
          -Îmi pare rau, n-am vrut să deranjez.
          Bărbatul pufni exasperat și îsi trecu mâinile prin par.
          -E în regula, Luca, spuse femeia împăciuitoare, stand încă cu spatele ca să îsi așeze hainele. Lasa-l în pace, nu e vina lui ca trebuie să ne furișam ca să facem sex.
          Câteva lucruri nu s-au legat în mintea mea. Luca era ruda cu Reece. Cu ajutorul obsesiei ciudate a lui Killian pentru familia aia, le știam oamenilor tot arborele genealogic. Luca era însurat cu una dintre surorile Da'Vierr.
          -Stai un minut! Am țipat, revelația lovindu-mă în moalele capului.
          Am trântit ușa în spatele meu și mi-am pus mâinile în solduri. Luca se holba la mine de parca îmi mai crescuse un cap. Oh, era furios. Era al dracului de furios ca fusese prins în fapt. I se zbătea o vena la tâmplă.
          Mi-am îngustat privirea în direcția lui.
          -Tu ti-o tragi aici cu tipa asta în timp ce nevasta-ta îți îngrijește plozii acasă?! Am întrebat revoltat.
          Nu știu de ce eram revoltat. Nu era treaba mea.
          -Să zicem ca da, pufni Luca încrucișându-și bratele peste pieptul lat. Ce-o să faci în privința asta?
          Să fiu al naibi, avusesem dreptate!
          -Oh, nu, omule. Nu eu o să fac, ci tu, am spus simtind cum îmi înflorește un zâmbet larg cât toate zilele pe buze. Pun pariu ca Reece nu stie ca-ti faci de cap cu toate curvele pe la spatele sora-sii. Luca, prietene, da-mi voie să-ti spun asta: ai tupeu, nu gluma.
          -Ce pot să zic, prietene, douăzeci de ani în familia asta m-au călit, spuse Luca sprijinindu-se cu soldul de marginea biroului. Plănuiești să mă șantajezi cu informația asta?
          -Hai să nu îi spunem șantaj, am pufnit eu arogant. Suna urat, nu crezi? Hai să spunem doar ca o să ne ajutam reciproc.
          M-am apropiat agale de birou și mi-am sprijinit mâinile de lemnul lucios. I-am făcut cu ochiul lui Luca și mi-am aruncat privirea spre femeia cu care fusese pe cale să și-o tragă. Picioare lungi, fund de milioane, o talie îngusta. Avea parul ciufulit și nu puteam să îi văd fata, dar și țâțele arătau bine din profil. O adevarata bucățica.
          -Macar n-ai gusturi rele, am spus oftând lung.
          -Ihim, mi s-a mai spus, ranji Luca înfumurat. Deci, zici ca n-o să îi spui nimic lui Reece?
          Am ranjit din nou, ca un idiot. Am ridicat nepasator din umeri.
          -Depinde. Tu o să îi spui lui Reece ca am venit aici fara să îi cer voie?
          -Cum aș putea să îi spun, Davis? Doar mă ai la mana. Dovada incontestabila a adulterului meu...
          -Luca, pufni femeia ridicându-și ochii spre el. Serios, ajunge! Mă enervez numai când te aud pronunțând cuvântul ăla!
          Privirea mi s-a îngustat în direcția lor. Luca îsi dădu ochii peste cap.
          -Nu-i vina mea ca tipul e un idiot și trage concluzii de tot rahatul!
          Femeia îsi îndrepta spatele, dădu mărunt din buze și se întoarse spre mine. Chipul ei era chiar mai frapant decât corpul. Avea ochii foarte albaștrii și pielea foarte alba. Nu era frumoasa în stilul Barbie de Malibu. Avea o frumusețe care-ti capta privirea si-ti tăia răsuflarea.
          -Scuza-mă, scumpule, dar ai băgat-o pe mâneca rau de tot, mă anunță zâmbind strâmb, de parca îi era mila de mine. Eu sunt Serena Moretti, mi-o trânti ea. Fosta Da'Vierr. Sora lui Reece, mai pe întelesul tau. Te simți bine? Ești cam palid.
          Nu, chiar nu mă simteam bine!
          -P-Poftim? M-am balbait privind intre ea și Luca, neștiind exact asupra cui să mă opresc cu privirea. Ești soția lui?
          Serena incuviinta dand din cap. Nu zâmbea, dar ochii ei râdeau și îsi băteau joc de mine.
          -Da, îmi spuse ea simplu.
          -Și de ce dracu vi-o trageți pe la colturi, ca niște adolescenți în călduri?! Am țipat revoltat.
          -Nu ca ar fi treaba ta, spuse Serena sec, inconjurand biroul încet și metodic, dar o să îți spun oricum. Avem trei copii, pricepi? Trei! Doi dintre ei sunt mari, dar Georgie este încă mica, n-are decât zece ani, și în ultimele zile a fost imposibil să găsim puțin timp doar pentru noi doi!
          Femeia turuia ca o moara stricata. Nu cred ca întâlnisem vreodată pe cineva cu un asemenea debit verbal. Nici macar nu terminase.
          -Dacă n-avem musafiri, Georgie are nevoie de ceva. Dacă Georgie e plecată, atunci cel mai probabil e plecat și Luca. Dacă Luca e acasă și totul e în regula, atunci Cain și Abel se perinda peste tot, ca niște viermisori care... viermuiesc! Am venit aici ca sa ii fac o surpriza. Tu ai stricat-o. Deci, scumpule, îmi pare rau pentru tot ce-o să ti se intample, dar soțul meu nu mă înșală. Ca idee, n-ar avea curaj să o facă.
          Femeia surase și îmi făcu cu ochiul, încheindu-și pledoaria.
          Aveam impresia ca fusesem pus intr-un colt și bombardat din toate direcțiile, exact așa mi se invalmaseau gândurile în fata ochilor. M-am asezat inmarmurit pe fotoliu. Cu câteva clipe în urma crezusem ca am găsit portița de scăpare. Acum aveam impresia ca-mi găsisem un drum dus spre cele noua cercuri ale infernului.
          Eram atât de debusolat de schimbarea situației încat tot ce am putut să murmur a fost:
          -Cain și Abel sunt copii vostri?
          -De la primul pana la ultimul fir de par, pufni Luca arogant.
          -Cain seamana cu mine, se lauda Serena. Abel seamana cu Luca. Ce cauți aici și de ce ai venit după Easther?
          Bum. Bum. Bum.
          Serena mă băgase în colțul ringului și n-avea pic de mila. Nu puteam să țin pasul nici cu felul în care vorbea, nici cu rapiditatea cu care schimba subiectele. Mi-am ridicat privirea neputincioasa spre Luca. Ticalosul ranji și ridica nepasator din umeri.
          -Hmm, mi-am dres eu vocea. Am...
          -Domnule Moretti, puteti veni cateva minute la ultimul etaj? Rasuna o voce masculina dintr-un difuzor montat pe perete.
          Luca se intoarse spre aparat și apasă pe un buton.
          -Vin imediat, Carl.
          Sari apoi în picioare, ocoli biroul si o săruta pe Serena pe tampla. Porni spre ușa fara să se uite de doua ori în directia mea.
          -Chiar ai de gând să mă lasi aici, singur cu nevasta-ta? Am întrebat uitându-mă lung după el.
          -Da, pufni hohotind amuzat. Fii serios, baiete! Serena te-ar mânca de viu cu tot cu haine. Mă intorc imediat.
          Iesi din birou și lua cu el toate sperantele mele. Am închis ochii și, pentru prima oară după foarte mult timp, am spus rapid o rugaciune. Macar atât puteam face.
          -Buuun, îsi lovi Serena palmele una de alta și se trânti pe scaunul de pe care doar ce se ridicase sotul ei. Deci? Ce voiai de la nepoata mea?
          -Doamna...
          -Mi-ai văzut țâțele, îmi aminti ea. Poți să îmi spui pe nume.
          Mai văzusem țâțe la viața mea. Multe, defapt. Cu toate astea mi-am simțit urechile arzând când femeia aia, care era superba dar era mama și soție, mi-a atras atenția asupra acelui fapt. Am incuviintat dand din cap.
          -Serena, am reluat printre dinti. O căutam pe Easther. Nu era nimeni în receptie și am vrut doar să-i las un bilet pe birou în care să-i spun ca o să pierd vremea prin hotel pana ajunge ea.
          -Înteleg, murmura ea gânditoare. De ce nu o suni?
          -Pentru ca nu îmi raspunde la telefon.
          -De ce nu suni pe altcineva care poate da de ea?
          -Reece nu-mi raspunde nici el la telefon, am mormait frustrat. Mersi ca pui sare pe rana!
          Femeia se holba la mine câteva clipe apoi îsi lasa capul pe spate și rase în hohote.
          -Oh, Doamne, știi de cine îmi amintești? De fratele meu, Weston. Când avea vârsta ta era exact la fel de impertinent.
          -Nu știi câți ani am.
          -Nu, dar știu ca n-ai prea mulți, spuse ridicând nepasatoare din umeri. Totuși acum sunt ingrijorata. O să o sun pe Easther, să vedem dacă raspunde.
          Bineînțeles ca ei i-ar fi răspuns, dar aveam și eu un gram de mândrie. N-aș fi recunoscut așa ceva nici în ruptul capului, așa ca atunci când Serena și-a scos telefonul, a apelat-o pe Easther și a apăsat butonul de difuzor, eu m-am prefăcut foarte interesat de biblioteca ce se întindea pe peretele lateral.
          -Buna, S, rasuna vocea ticaloasei după primele doua apeluri.
          -Buna, Easth, îi spuse Serena, mustacind de-a dreptul cu ochii la mine. Ce faci?
          -Mai nimic, raspunse Easther cu răsuflarea întretăiată. Tu?
          Privirea Serenei s-a îngustat spre telefon de parca putea să vadă prin el.
          -Făceai sex?! Se burzului aceasta după o clipa de gândire.
          O secunda. Doua. Hohotele isterice de ras ale lui Easther au umplut întregul birou. M-am trezit uitându-mă cu ochii cât cepele la aparatul ăla blestemat. Cine-ar fi crezut ca acea creatura rece, indiferenta și impietrita emoțional putea rade atât de energic și viu și...vibrant.
          -Nu, Serena, îi spuse încă razand. Alergam pe banda, dar e incredibil cum ai presupus automat ca e vorba despre sex. Ce m-a dat de gol?
          -Gafaitul, murmura femeia incercand să-și retina un zâmbet.
          -Rahat, știam eu! Pufni ea amuzata. Doamne, chiar aveam nevoie să-mi descretesc fruntea, știi? Mersi ca m-ai sunat. Apropo de asta, de ce m-ai sunat, S?
          -Nimic special, ranji femeia uitându-se sugestiv la mine. Voiam doar să văd care mai e viața ta. Dacă ti s-a mai intamplat ceva interesant în ultimul timp.
          Easther pufni enervata.
          -Cel mai palpitant moment de saptamana asta a fost când tipul de la care îmi cumpar iarba mi-a spus ca marfa de saptamana asta e noua. Cred ca îți imaginezi cam cât de interesanta e viata mea!
          N-am mai fost atent la restul conversației din doua motive. Unu: nu puteam trece peste faptul ca Easther Da'Vierr, întruchiparea autocontrolului, fuma iarba. De la cineva ca mine te-ai aștepta să scot un joint de după ureche, dar de la ea? Nici gând! Și doi: viața ei era plictisitoare?
          Am chicotit ca un nebun.
          Plănuiam să schimb asta!